Ceea ce se petrece de ceva vreme în România confirmă - pentru a câta oară? - că miza reală a multor ONG-uri (cu evidentă misiune politică) este controlul sistemului de justiție, iar prin el, al celui politic. Totul, într-o democrație hibridă, așa cum este catalogată România în raportul The Economist Intelligence Unit.
Așa de bine ne-au „salvat” și continuă să o facă tinerii frumoși și liberi, alături de instanțele moral-intelectuale, de vreo 21 de ani (Băsescu-Iohannis-Dan), că avem, conform prestigiosului institut afiliat publicației The Economist, același statut cu Ucraina, Turcia sau Georgia (ca să pomenim doar țări din regiune).
Din păcate, isteria și lipsa dialogului au condus la încă o polarizare extrem de periculoasă și chiar dăunătoare, în care anatema este atribuită indistinct unui întreg corp profesional, esențial în orice democrație autentică, deși evident nu e cazul României. Teoria lui Montesquieu privind separarea și echilibrul reciproc dintre puteri pare să nu mai intereseze pe nimeni. Însă mai trist, dar și amuzant deopotrivă, e că asaltul împotriva magistraților e dat de aceleași alcătuiri bizare, animate de ură irațională, care, cu ochii ieșiți de orbite, lanterne și PET-uri cu pietricele, susțineau că îi apără de dictatorul cu mustață nu cu mulți ani în urmă.
Ce să mai priceapă bieții nicușoriști, convinși că apără dreptatea, calea europeană, blugii și bananele, văzând astăzi că „grupurile civice”, bine înregimentate la diverse UM-uri și cu finanțări pe cât de mari, pe atât de suspecte, securiștii deveniți judecători și pensionarii speciali karatiști se războiesc cu CSM, cu ÎCCJ și, până la urmă, cu toți cei împuterniciți să aplice legea?
Faptul că oficina #rezist a făcut un documentar subțire și părtinitor despre niște probleme reale vine tocmai în plin scandal al legislației pensiilor procurorilor și judecătorilor. Mai mult, e difuzat la televiziunea publică, stăpânită de reprezentantul PNL. Nu că s-ar uita cineva la programele celei mai pline de sinecuri instituții de stat, dar semnalul este extrem de periculos. Pentru că ralierea TVR la atacul împotriva magistraților - fără vreun filtru editorial sau deontologic - indică un război deschis între puterile aceluiași stat.
În acest tablou dificil, cea mai mare provocare constă în absența soluțiilor. Mediul public este îmbâcsit de voci inepte, clivajul social este mai adânc decât oricând, iar situația economică se află în degradare, totul pe fondul unor incertitudini geopolitice nemaivăzute de peste 100 de ani.
Scrisesem recent aici că nu există pericol mai mare decât lupta surdă împotriva unui sistem vital pentru o țară ce se dorește democratică. Însă mai supărătoare este eterna dublă măsură aplicată de „societatea civilă” și brațul ei politic pentru orice chestiune abordată, exclusiv raportat la propriul interes.
Cine critică măsuri guvernamentale, e putinist.
Dar cine atacă statul de drept, protestând în fața CSM, e musai reprezentant al „forțelor binelui”?
Cine cere transparență în cheltuirea banilor publici pentru Ucraina sigur e omul Rusiei.
Dar cine solicită aceeași transparență de la instituții e doar „democrat”?
Cine apără astăzi principiile constituționale și echilibrul puterilor e un instrument al războiului hibrid.
Dar procurorii care protestau pe scările tribunalelor, încălcându-și propriul statut, criticând politicile publice ale Parlamentului în sfera legislației penale, erau expresia proeuropenismului?
Cine propagă aberante știri false e izolaționist și extremist. Dar cine promovează însăilările generalizante din documentarul Recorder e vajnic apărător al intereselor poporului?
Atacul concertat al pleiadei de huligani politici și pseudo-civili nu pare a avea altă miză decât reluarea proceselor televizate, în care tribunalele poporului de inspirație bolșevică să dea sentințele în spațiul public înaintea ședințelor de judecată.
Așa numitul război „româno-român”, început pe timpul lui Băsescu, se vrea reluat într-o perioadă de maximă fragilitate instituțională și socială.Iar asta nu naunță nimic bun pentru România.
În fond, marota luptei împotriva corupției a reușit doar să elimine oligarhia politico-economică formată din oameni cu școala făcută pe bune și la vremea ei, pentru a o înlocui cu niște hoți incompetenți, în vreme ce profesioniștii din diverse domenii au fost descurajați să se mai implice în treburile cetății.
Comentează