Mișcarea pentru Transformarea Africii (ATM) conduce o campanie pentru redenumirea Africii de Sud în „Republica Azania”. Partidul susține că „Africa de Sud” este o relicvă colonială care nu reflectă adevărata identitate și moștenire a poporului său.
Cei de la ATM susțin că o schimbare a numelui țării ar rupe legăturile cu regimul colonial britanic și mai ales ar duce la o ruptură clară de perioada apartheidului.
Istoricul denumirii în discursul politic
Denumirea „Azania” a fost preluată și promovată de unele grupări politice și activiști ai Mișcării Conștiinței Negre (BCM), inclusiv de către Steve Biko. Cu toate acestea, Mokgatlhe atrage atenția că sensul exact al termenului este ambiguu: „Cercetătorii BCM vor spune că termenul se referă la ‘țară poporului negru’… dar, în realitate, nu se referă la asta. E mai mult o proiecție ideologică decât un fapt istoric clar.”
„Numele actual este neutru și reprezintă un compromis”
Deși recunoaște că denumirea actuală are rădăcini în colonialism, jurnalistul consideră că „Africa de Sud” este un nume neutru din punct de vedere etnic și lingvistic și că nu există o alternativă clar acceptabilă pentru toate grupurile din țară.
„Trebuie să ajungem la un compromis în privința numelui. Nu putem alege un termen care nu are susținere istorică reală în interiorul țării.”
Istoria zbuciumată și complexă a Africii de Sud
Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La sosirea primilor europeni, populația indigenă reflecta valurile de popoare migratoare sosite din diferite părți ale Africii, noii veniți devenind majoritari. Cele mai importante comunități erau xhosa și zulu.
În 1652, la 154 de ani de la descoperirea Capului Bunei Speranțe de către Bartolomeu Diaz, Compania Neerlandeză a Indiilor de Est a înființat un punct de reaprovizionare pe locul a ceea ce urma să devină Cape Town.Cape Town a devenit o colonie britanică în 1806. Colonizarea europeană a luat avânt în anii 1820, când afrikanerii (la origine olandezi, francezi și germani) și britanicii au colonizat nord-estul țării. La acea dată, au apărut conflicte pentru teritoriu între coloniști și xhosa și zulu. Descoperirea diamantelor și, mai târziu, a aurului a declanșat conflictul cunoscut sub numele de Primul Război al Burilor, în care britanicii și burii (care sunt de fapt afrikaneri care au părăsit colonia Capului pentru a fonda republicile bure) au luptat pentru controlul minereurilor din Africa de Sud. Deși burii au fost învinși în Al Doilea Război al Burilor, britanicii au acordat o autonomie limitată Africii de Sud în 1910, când a devenit dominion al coroanei.
De-a lungul anilor, afrikanerii și britanicii au instituit segregația rasială. Până în 1948, aceasta a fost în mare parte informală, deși existau unele legi adoptate pentru a controla circulația populației de culoare. În 1948, acest sistem s-a transformat oficial în segregare instituționalizată, cunoscută sub numele de apartheid. Aceste legi au stabilit trei clase de stratificare rasială, favorizând sud-africanii albi în detrimentul celorlalte etnii, mai ales al sud-africanilor negri. Africa de Sud a obținut independența politică față de britanici în 1961, când a fost declarată republică. Guvernul și parlamentul au legiferat continuarea apartheid-ului, în ciuda opoziției atât din țară, cât și din străinătate.
În 1990, guvernul sud-african și Congresul Național African au început negocierile care au dus treptat la abrogarea legilor discriminatorii ale apartheid-ului și la alegeri democratice în 1994. Țara a revenit apoi în Comunitatea Națiunilor (Commonwealth of Nations).
Africa de Sud este una dintre puținele țări din Africa care nu a avut niciodată o lovitură de stat și unde alegerile electorale au avut loc în mod regulat de aproape un secol.
Cu toate acestea, marea majoritate a sud-africanilor negri nu au putut vota până la alegerile din 1994.
Comentează