Primarul care câștigă alegerile din arest

Cu puține zile înainte de startul campaniei electorale, Cătălin Cherecheș, edilul din Baia Mare a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Cu puțin noroc ar putea ieși din arest în săptămâna decisivă, adică ultima din campanie. Cherecheș a apucat să se înscrie în cursă pentru un nou mandat. Așadar e singurul primar care își face campanie din arest. Și are șanse mari să câștige.

Cazul Cherecheș va deveni un caz exemplar pentru tulburările pe care le traversează România de câțiva ani. Clasa politică a fost luată la bani mărunți de organele judiciare, de la cel mai mic funcționar până la prim-miniștri în funcție. Cu toate astea, doar o parte au fost scoși din ring de DNA. Mai sunt încă destui în joc.

Mulți cred că e vorba de un paradox. Și asta pentru că DNA se bucură de o cotă de încredere uriașă în sondajele de opinie (aproximativ 60%). Chiar și o instituție atât de credibilă nu poate convinge prin acțiunile sale cetățenii să renunțe la idolii lor suspectați de fapte de corupție.

Paradoxul nu e atât de evident. Să ne imaginăm un trib împărțit în două grupuri adverse. Din anumite motive, membrii tribului din cele două categorii nu se înghit unii pe alții. Un dictator taie zilnic, alternativ, câte un cap din fiecare grup. Va fi acel dictator iubit sau detestat de membrii tribului? Teoretic, el are toate șansele să fie ”iubit”, dacă nu slăbește ritmul tăierii capetelor sau dacă nu taie mai multe capete din aceeași grupare.

Cam așa e împărțită societatea românească: sunt ”unii” și ”ceilalți”, ”ai lor” și ”ai noștri”. Dacă DNA anchetează unul de-al lor, suntem fericiți și avem încredere că DNA își face treaba. Dacă DNA anchetează unul ”de-al nostru”, suntem nefericiți, dar nu apucăm să fim prea dezamăgiți de DNA, pentru că, a doua zi, ia și unul ”de-ai lor”. Această mică rotativă asigură o nivel de încredere din ambele grupuri și, deci, pe ansamblu, o cotă înaltă de credibilitate a DNA.

Putem spune că există o solidaritate autentică în jurul DNA și a luptei anti-corupție? Puțin probabil să fie așa. Această solidaritate e construită din două solidarități diferite, mult mai puternice și consolidate de ani de zile – ”ai lor” și ”ai noștri”. Acesta e și motivul pentru care, în cazul Cherecheș, de exemplu, ”al nostru”, adică, al băimărenilor, nu vom ezita să folosim mijloacele democratice pentru a-l ține ”al nostru”. Nu ne dezicem de el, chiar dacă DNA ne spune că e suspect de acte de corupție.

Mai pe scurt, susținerea de care se bucură DNA este una aparentă. Nu obiectivele DNA sunt susținute de români și nici lupta anti-corupție. Printr-un mecanism pervers, DNA folosește solidaritățile puternice, comunitare și partinice, precum și dușmănia între grupări, pentru a da aparența legitimității sale. În realitate, înfricoșătorul DNA este privit și de ”unii” și de ”ceilalți” ca un instrument de răzbunare împotriva adversarilor. Cum DNA reușește să mențină această alternanță, nu sunt șanse ca una dintre grupări să se revolte împotriva acestei instituții.

Cazul Cherecheș nu face altceva decât să pună mai bine în lumină exact acest mecanism. Sunt convinsă că băimărenii aplaudă reținerea Olguței Vasilescu, cum și craiovenii apreciază arestarea lui Cherecheș. Peneliștii sunt bucuroși că DNA se ocupă de Ponta, dar și pesediștii jubilează când Orban e luat la întrebări de oamenii Codruței Kovesi. Dar băimărenii sunt solidari cu primarul din arest, craiovenii stau și ei în jurul Olguței Vasilescu și așa mai departe.

Angrenajul acesta de generare a încrederii față de DNA va fi gripat în momentul în care toate grupările își vor da mâna împotriva acestei instituții. Momentul este destul de departe, atâta vreme cât există instituția denunțătorului.