Telurică, gazoasă, gazoasă şi, din nou, telurică: astronomii au descoperit o stea ale cărei planete se succed în jurul ei într-o ordine neobişnuită şi care par că nu s-au format simultan, sfidând astfel teoriile actuale, potrivit unui studiu publicat joi, informează AFP, potrivit Agerpres.
În Sistemul Solar, cele mai apropiate patru planete faţă de Soare (Mercur, Venus, Terra şi Marte) sunt telurice, în timp ce următoarele patru (Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) sunt giganţi gazoşi. Iar oamenii de ştiinţă credeau că această schemă de distribuţie era bine stabilită în Univers.
Până la observarea aprofundată a stelei LHS 1903, situată adânc în discul Căii Lactee, şi a exoplanetelor sale.
De la detectarea primei planete din afara sistemului nostru solar în 1995, aproximativ 6.000 de exoplanete au fost identificate, graţie micilor variaţii de luminozitate pe care le provoacă atunci când trec prin faţa stelelor lor.
Lansat în 2019, telescopul spaţial european CHEOPS examinează acele stele despre care se cunoaşte deja că găzduiesc exoplanete în jurul lor, pentru a le analiza cu un grad mai mare de fineţe: mărime, masă, densitate, structură, atmosferă.
Alte instrumente au dezvăluit deja că pitica roşie LHS 1903, o stea mică, mai rece şi mai puţin luminoasă decât Soarele nostru, deţinea trei exoplanete: una telurică, urmată de două gazoase.
Însă, analizând datele recoltate de CHEOPS, astronomii dintr-o echipă internaţională au avut surpriza să descoperire existenţa unei a patra planete, mai îndepărtată şi care este telurică.
"Planetele telurice nu se formează în general atât de departe de steaua lor", a reamintit într-un comunicat al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) Thomas Wilson, de la Universitatea Warwick din Regatul Unit, principalul autor al studiului publicat în revista Science.
Mezina familiei
Teoriile actuale, confirmate de numeroase observaţii, prezic că planetele cele mai apropiate de stelele lor (denumite "planete interne") sunt mici şi telurice, întrucât radiaţia intensă a astrului elimină gazele din jur.
Ceva mai departe, în regiunile reci ale sistemului planetar, o atmosferă groasă se poate forma în jurul unui nucleu pentru a da naştere unei planete gazoase ("planete externe").
Astronomii au căutat o explicaţie pentru fenomenul neobişnuit detectat cu ajutorul lui CHEOPS. Şi au ajuns la un scenariu încă şi mai intrigant: planetele din acel sistem ar fi putut să se formeze una după cealaltă, nu simultan - o altă inadvertenţă în raport cu teoria de până acum.
Potrivit cunoştinţelor actuale, planetele se formează într-un disc de gaze şi praf cosmic, agregându-se în acelaşi moment pentru a forma embrioni planetari. Aceste "protoplanete" evoluează apoi în moduri diferite de-a lungul a milioane de ani.
În momentul în care acea "planetă externă" s-a format, "poate că acel sistem solar îşi epuizase deja gazul, deşi acesta este considerat esenţial pentru formarea planetară", a declarat Thomas Wilson. "Totuşi, iată o mică lume telurică sfidând toate aşteptările. Poate că am găsit prima dovadă a unei planete formate în ceea ce noi denumim un mediu sărac în gaze", a adăugat el.
"Din punct de vedere istoric, teoriile noastre privind formarea planetară se bazează pe ceea ce observăm în sistemul nostru solar", a subliniat în acelaşi comunicat Isabel Rebollido, cercetătoare la Agenţia Spaţială Europeană (ESA). "Pe măsură ce descoperim noi sisteme exoplanetare diferite, începem să revizuim aceste teorii", a adăugat ea.
"Găsirea unor indicii precum acesta este tocmai obiectivul lui CHEOPS", a precizat la rândul său Maximilian Gunther, cercetător participant la proiectul CHEOPS în cadrul ESA.
Comentează