Pisicile sălbatice sunt atât de greu de observat, încât au fost considerate dispărute din unele părți ale Europei. Dar în anumite regiuni ele revin — iar fotografi și oameni de știință surprind imagini fără precedent. Un astfel de exemplu vine din Cehia, Italia și alte zone ale continentului, unde monitorizarea modernă a scos la lumină o specie considerată mult timp pierdută.
În 2020, fotograful de natură sălbatică Vladimír Čech Jr înainta cu greu prin zăpadă într-o zonă militară din Munții Doupov, o regiune izolată și accidentată din Cehia. Scopul său: să fotografieze pisica sălbatică europeană, o specie atât de discretă încât fusese considerată dispărută din mai multe regiuni ale Europei.
„Pisica sălbatică este o creatură rară, care trăiește o viață plină de mistere”, spune Čech despre acest animal, care seamănă oarecum cu o versiune mai robustă a unei pisici domestice tigrate, cu o coadă mai stufoasă și un desen distinctiv al blănii, conform BBC.
Considerate dispărute din Cehia în secolul XX, pisicile sălbatice fuseseră documentate în Munții Doupov la finalul anilor 2010 cu ajutorul camerelor de monitorizare — însă nimeni nu reușise să obțină imagini de înaltă calitate în zonă.
În ultimii ani, oameni de știință și fotografi care folosesc camere-capcană au observat pisica sălbatică și în alte părți ale Europei, unde caracterul ei discret ar fi ajutat-o să supraviețuiască în secret persecuțiilor istorice ale vânătorilor, care au dus la dispariția altor specii sălbatice, precum râsul. Se estimează că există aproximativ 140.000 de pisici sălbatice europene (Felis silvestris), răspândite în peste douăzeci de țări. Estimările exacte sunt însă dificile, deoarece animalul este extrem de timid: în unele locuri unde fusese considerat dispărut, precum Austria, camerele-capcană au demonstrat că specia este încă prezentă.
„Fantoma pădurilor”, surprinsă într-un sat abandonat din Italia
„[Pisica sălbatică] este considerată fantoma pădurilor pentru că este extrem de greu de observat și este dificil de anticipat unde poate fi văzută”, spune Andrea De Giovanni, biolog italian și fotograf de faună, care a filmat o pisică sălbatică în satul abandonat Chiapporato, din Munții Apenini, în 2020.
Pe baza observațiilor sale, De Giovanni crede că pisica sălbatică se deplasează mai imprevizibil decât alte specii: „Alte animale tind să urmeze aceleași poteci prin pădure. Pisica sălbatică merge unde vrea.”
De Giovanni nici nu plănuise să filmeze o pisică sălbatică în satul-fantomă. „Nici nu m-am gândit vreodată să fotografiez pisici sălbatice, dintr-un motiv simplu: credeam că este imposibil, sau cel puțin extrem de dificil”, spune el, din cauza timidității și imprevizibilității lor. Inițial, sperase să surprindă imagini cu lupi sau căprioare și instalase o cameră-capcană ascunsă în fața uneia dintre casele abandonate.
Satul Chiapporato, aflat în ruină, este un loc misterios, accesibil doar pe jos. Printre obiectele umane rămase printre dărâmături, De Giovanni a găsit un caiet de exerciții din anii 1950, în care un copil descria cum își imagina călătoria în spațiu. Iarna, a observat urme de lupi și căprioare pe aleile acoperite de zăpadă.
Când a văzut animalul furișându-se în filmare, inițial nu a fost sigur dacă este o pisică sălbatică sau una domestică și a trimis imaginile unor oameni de știință, care au confirmat că este vorba despre o pisică sălbatică.
Cercetare, ADN și telemetrie: cum este monitorizată revenirea speciei
Pentru Čech, care lucra în zona militară cehă, obținerea imaginilor a presupus aventură și ingeniozitate. Timp de decenii, pisica sălbatică fusese considerată dispărută și abia recent fusese documentată din nou în zonă.
„Din punct de vedere istoric, pisica sălbatică era răspândită pe întreg teritoriul actualei Republici Cehe, cel puțin până în secolul al XVIII-lea”, spune Jarmila Krojerová, zoolog și expert în pisici sălbatice la Institutul de Biologie a Vertebratelor al Academiei Cehe de Științe. „Din cauza persecuțiilor intense și a schimbărilor de peisaj, a dispărut treptat din zonele joase și apoi și din regiunile montane. Ultimul exemplar confirmat a fost împușcat în 1952, probabil în apropierea granițelor.”
Înregistrările moderne ale pisicii sălbatice în Cehia încep abia în 2011, când un exemplar a fost surprins de o cameră-capcană destinată fotografierii râșilor în Munții Šumava. De atunci au existat observații ocazionale, dar fără monitorizare sistematică, până când expertul Jiří Sochor a început studii detaliate în Munții Doupov.
Cu permisiunea armatei, Čech și Sochor au încercat să obțină imagini de calitate superioară.
Camere-capcană, ADN și „studioul foto din pădure”
„Am decis să-mi construiesc propria cameră-capcană”, spune Čech, combinând o cameră foto, telecomandă, senzor și alte componente. „Mi-am construit studioul foto în mijlocul pădurii.”
Astfel de fotografii sunt extrem de valoroase pentru conservare, spune Krojerová: „Ele ajută la creșterea gradului de conștientizare publică, comunică prezența și frumusețea acestei specii evazive și sunt un instrument puternic pentru promovarea conservării biodiversității.”
Echipa sa a cercetat pisicile sălbatice de-a lungul graniței ceho-slovace și în vestul Boemiei, inclusiv în zona Doupov, folosind camere-capcană și bețe de atracție tratate cu tinctură de valeriană pentru colectarea de probe. „Indivizii pot fi identificați fie prin genotipul unic, fie după modelul blănii”, explică ea.
Comportamentul secretiv al pisicilor le face greu de studiat, iar asemănarea cu pisicile domestice tigrate duce adesea la identificări greșite sau la ignorarea completă a speciei.
În Italia, Andrea Sforzi, expert în pisici sălbatice și director al Muzeului de Istorie Naturală din Maremma, coordonează o bază de date cu aproximativ 1.600 de fotografii și videoclipuri trimise de cercetători, fotografi și public.
„În unele zone din Italia, specia este în expansiune”, spune el — inclusiv în nordul Apeninilor, unde De Giovanni a filmat pisica. Vânate istoric, pisicile sălbatice au început să se refacă după ce, la sfârșitul secolului XX, legile de conservare le-au oferit protecție.
Documentarea revenirii lor presupune explorarea unor locuri la fel de misterioase ca ele.
„Este un loc ciudat și fascinant”, spune De Giovanni despre Chiapporato, cândva locuit de tăietori de lemne și producători de cărbune, fără apă curentă sau electricitate. Astăzi, „natura devorează acest sat”.
„Pe măsură ce oamenii abandonează munții, alte specii revin, precum lupul și pisica sălbatică”, spune De Giovanni.
Pentru o identificare completă este necesară analiza genetică a firelor de păr, explică Sforzi — un proces dificil, deoarece nu toate pisicile sunt atrase de bețe și nu toate lasă probe utile de ADN.
Pisica sălbatică are un model distinctiv de dungi: o bandă dorsală clară, dungi negre pe spate și coadă și dungi mai estompate pe laterale. Împerecherea cu pisici domestice reprezintă una dintre principalele amenințări, ducând la hibrizi și la transmiterea de boli.
Cercetări recente au confirmat prezența pisicilor sălbatice în jurul Chiapporato prin analize genetice. Deși în mod normal evită așezările umane, aici „este un sat-fantomă — pentru pisică, a devenit parte din pădure”, spune Sforzi.
Telemetrie GPS: ce au descoperit cercetătorii în 2025
În 2025, echipa cehă a folosit pentru prima dată telemetria GPS, capturând un mascul și montându-i un colier radio pentru a-i monitoriza mișcările.
„Am capturat primul mascul de pisică sălbatică din Cehia în districtul militar Hradiště, la finalul lunii februarie 2025”, spune Čech. „Datele ne vor ajuta să înțelegem mai bine comportamentul lor și cerințele față de habitat.”
„Datele arată că teritoriile lor sunt mult mai mari decât se credea”, adaugă Krojerová, acoperind zeci de kilometri pătrați. „Telemetria demonstrează și că pisica sălbatică nu este exclusiv o specie de pădure, ci depinde de un peisaj mozaicat, cu păduri, pajiști și poieni.”
După mai multe decenii, această mică fiară misterioasă se întoarce în pădurile noastre, spune Čech.
În alte țări, precum Austria, unde specia fusese considerată dispărută, camerele-capcană și analiza genetică au confirmat revenirea ei. Uneori, animalele se ascund la vedere: hibrizi de pisici sălbatice au fost identificați printre pisicile de fermă din Ungaria, iar într-un adăpost din Germania, un pui extrem de agresiv s-a dovedit a fi o pisică sălbatică.
Pentru Čech, cercetarea și fotografiile documentează un animal mult timp ignorat, aflat în umbra marilor carnivore. „Este un vânător neînduplecat și un prădător perfect camuflat”, spune el. „După mai multe decenii, această mică ființă misterioasă se întoarce în pădurile noastre.”
Comentează