Tensiunile comerciale în creștere dintre SUA și Europa din cauza ofertei președintelui Donald Trump de a cumpăra Groenlanda au lăsat din nou blocul comunitar extrem de vulnerabil într-o luptă geopolitică din cauza dependenței sale puternice de un singur furnizor pentru nevoile sale energetice critice, scrie reuters.com.
În urmă cu mai puțin de patru ani, economia Europei a suferit o lovitură dură în urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia, deoarece națiunile au fost nevoite să găsească rapid alternative la abundentul gaz natural rusesc de care se bazaseră timp de decenii. Această luptă a declanșat un șoc sever al ofertei și o creștere de patru ori a prețurilor gazelor europene în primele șase luni ale conflictului.
Europa a rezolvat această problemă prin schimbul dintre dependențe. Întrucât ponderea Rusiei în importurile de gaze ale Uniunii Europene a scăzut la 12% anul trecut, de la 45% înainte de invazie, Europa s-a orientat rapid către gazul natural lichefiat (GNL) din SUA. Importurile de GNL din SUA au crescut vertiginos de la 18 milioane de tone metrice în 2021 la 65 de milioane de tone anul trecut, reprezentând 57% din totalul GNL importat de UE și Marea Britanie în 2025, potrivit firmei de analiză Kpler. Astăzi, SUA furnizează aproape un sfert din importurile totale de gaze ale UE.
Pe lângă acestea, în acordul comercial dintre SUA și UE încheiat în august anul trecut, Bruxelles-ul a fost de acord să cumpere energie în valoare de 250 de miliarde de dolari de la SUA între 2026 și 2028, o cifră care depășește cu mult achizițiile totale de aproximativ 75 de miliarde de dolari de anul trecut.
Săptămâna aceasta, liderii europeni se confruntă acum cu realitatea inconfortabilă că relația lor energetică dezechilibrată a lăsat regiunea din nou vulnerabilă, deoarece Trump ar putea încerca să folosească dependența energetică a Europei ca monedă de schimb în escaladarea bătăliei economice pentru Groenlanda.
Răspundere strategică
Sâmbătă, Trump a amenințat că va impune o taxă de 10% asupra importurilor din mai multe țări europene care s-au opus planului său de a confisca Groenlanda.
O zi mai târziu, ambasadorii UE s-au reunit în grabă pentru a discuta despre posibila lor reacție. Aceasta ar putea include un pachet de tarife care ar afecta importurile americane în valoare de aproximativ 93 de miliarde de euro (107,7 miliarde de dolari) sau „Instrumentul anti-coerciune” (ACI), încă nefolosit, care ar putea restricționa comerțul cu servicii și reduce accesul la licitații publice, investiții și sisteme financiare. Franța a declarat că va susține suspendarea acordului comercial dacă disputa se va intensifica.
Aceste amenințări reciproce riscă să reaprindă un război economic între cele două puteri globale.
Deși este mult prea devreme pentru a ști cum se va desfășura acest conflict, două lucruri sunt clare. În primul rând, confruntarea marchează un punct jos în relația transatlantică dintre aliații NATO, care au împărtășit interese economice și de securitate comune timp de decenii. Și, în al doilea rând, strategia energetică a Europei rămâne o responsabilitate în materie de securitate națională.
Lecția neînvățată
Liderii europeni recunosc această vulnerabilitate și încearcă să o abordeze cu soluții pe termen lung. Mulți dintre ei fac presiuni pentru extinderea energiei regenerabile și nucleare, în timp ce unele guverne reconsideră exploatarea rezervelor interne rămase de petrol și gaze, inversând ani de opoziție determinată de schimbările climatice.
Există, de asemenea, multe motive pentru a nu intra în panică pe termen scurt. În primul rând, în ciuda volumului semnificativ al importurilor de GNL din SUA ale blocului, acestea sunt în prezent mult mai sigure, chiar și în contextul tensiunilor crescânde dintre Washington și Bruxelles.
Pe de o parte, aprovizionarea cu GNL a Statelor Unite este susținută de contracte comerciale pe termen lung între o multitudine de companii care sunt guvernate de regulile comerțului internațional. Gazul rusesc era livrat în principal prin intermediul companiei Gazprom, controlată de Kremlin.
În plus, dependența puternică a Europei are două tăișuri. Europa a reprezentat aproximativ jumătate din exporturile de GNL ale SUA din anul trecut, care au cunoscut o
creștere fulminantă în ultimii ani, făcând din SUA cel mai mare producător mondial de combustibil super-răcit.
Orice întrerupere a exporturilor către Europa ar avea, prin urmare, un impact demonstrabil asupra producătorilor de GNL și a companiilor de foraj de gaze, o industrie pe care administrația Trump a susținut-o puternic în ultimul an.
Utilizarea energiei ca armă politică a fost întotdeauna o strategie riscantă, care tinde să împingă cumpărătorii către furnizori alternativi. Gazprom este un exemplu elocvent: profiturile sale s-au redus începând cu 2022, odată cu plecarea clienților europeni.
Totuși, asta nu înseamnă că Europa poate să se relaxeze. Președintele SUA are autoritatea de a restricționa exporturile de energie și alte bunuri din motive de securitate națională, în conformitate cu Legea privind politica energetică și conservarea energiei, deschide o filă nouă. Trump a declarat, de asemenea, o „urgență energetică națională” la întoarcerea sa la Casa Albă în ianuarie anul trecut, ceea ce pare să-i confere puteri suplimentare.
Relațiile tensionate dintre Europa și Washington în privința insulei arctice s-ar putea destinde în cele din urmă, având în vedere alianța de lungă durată dintre cele două părți. Însă dependența puternică a Europei de gazele americane va rămâne o vulnerabilitate strategică majoră dacă – sau poate când – va apărea următoarea dispută cu Casa Albă.
Comentează