Ce măsuri ar trebui luate în România pentru mediul de business care să se reflecte în viața de zi cu zi a cetățenilor
Românii încă rezistă, dar rezistența are un preț: mai puțină siguranță financiară, mai puține economii, mai multe sacrificii și mai puțină încredere în capitalism și autorități. Dacă în 2024 am avut un an de scumpiri modeste, 2025 a fost un an extrem de provocator, iar 2026 anunță o creștere mai lentă, de 6 - 7% a coșului minim, dar în continuare peste nivelul veniturilor reale ale populației. Presiunea pe bugetele familiilor se simte tot mai puternic, iar în România este nevoie de o serie de măsuri pentru mediul de business cu efect asupra bunăstării cetățenilor, potrivit consultantului de business Florin Leucă, care a oferit consultanță de afaceri pentru peste 100 de firme din România, Londra și Viena.
Veniturile românilor cresc, dar ritmul este prea lent față de coșul minim pentru un trai decent
Salariul minim pe economie a urcat la 4.050 lei brut în 2025, o creștere de aproximativ 10% față de anul precedent. Dar, în același timp, coșul minim pentru un adult singur a ajuns la peste 4.300 lei, ceea ce înseamnă că mulți români muncesc în continuare fără a avea șansa la un trai decent.
Potrivit datelor publice, coșul minim pentru un trai decent a ajuns în 2025 la 11.370 lei/lună pentru o familie cu doi adulți și doi copii, din 2022 în 2023 crescând cu 15,2%, din 2023 în 2024 cu 4,7%, iar acum cu 8,8% față de anul trecut.
Totodată, economia României a crescut modest: +0,8% în 2024, iar estimările pentru 2025–2026 indică o redresare lentă, de 1,5-2% anual. Atunci când prețurile se majorează mai repede decât veniturile, puterea reală de cumpărare a populației scade.
Ce urmează în 2026: scumpiri mai moderate, dar tot scumpiri
În 2026, inflația ar trebui să se tempereze, însă costurile privind asigurarea unei locuințe și serviciile vor continua să crească peste medie. Pe baza datelor actuale și a prezumțiilor de lucru de mai sus, consider că avem următoarele scenarii posibile pentru valoarea coșului minim:
● Scenariu cel mai probabil, moderat: o scumpire de + 6-7% ⇒ cheltuieli de 12.050 - 12.170 lei / familie cu doi adulți și doi copii
● Optimist: + 4-5% ⇒ 11.800 - 11.900 lei
● Pesimist (energie mai scumpă, instabilitate geopolitică accentuată, crize politice): + 8-10% ⇒ 12.300 - 12.500 lei
Astfel, nici anul viitor nu va fi unul fără provocări, dar ritmul scumpirilor ar putea fi ceva mai lent dacă prețul energiei se stabilizează după actuala liberalizare a pieței, dacă inflația generală continuă să coboare și situația geopolitică regională rămâne la fel sau se îmbunătățește.
Soluția: să aducem creșterea PIB-ului în buzunarele românilor
Economia României a crescut constant în ultimii ani, dar această creștere nu s-a simțit proporțional în veniturile populației. PIB-ul a crescut, dar cheltuielile gospodăriilor au crescut și mai repede, iar veniturile populației nu au ținut pasul scumpirilor.
Pentru ca românii să poată ține pasul cu scumpirile, în opinia consultantului de business Florin Leucă este nevoie de:
Reducerea fiscalității pentru salariile mici, astfel încât mai mulți oameni să se situeze peste pragul de trai decent.
Menținerea regimului de impozitare favorabil microîntreprinderilor la plafonul de 250.000 euro (cifră de afaceri anuală), încurajând astfel antreprenorii la început de drum, IMM-urile fiind motorul oricărei economii.
Dezvoltarea de locuințe cu preț accesibil, eficiente din punct de vedere energetic (facturi mai mici la întreținere, utilități).
Conectivitate sporită între regiunile dezvoltate și cele defavorizate prin infrastructură rutieră și feroviară care să încurajeze mobilitatea profesională și activitățile comerciale.
Educație continuă, pragmatică și reconversie profesională, adaptată nevoilor pieței muncii.
Absorbție de fonduri europene în proiecte care reduc costurile de trai.
Reformarea sectorului public și a companiilor cu participație de stat prin implementarea criteriilor de performanță din mediul privat, eficientizarea și digitalizarea tuturor serviciilor publice, automatizarea operațiunilor și utilizarea inteligenței artificiale la scară largă.
Politici fiscale atractive pentru atragerea a cât mai mult capital străin (Golden Visa - acces în spațiul Schengen prin România) și păstrarea capitalului autohton în țară (încurajarea reinvestirii profitului în economie).
Încurajarea liberilor profesioniști din alte state și nomazilor digitali pentru a se reloca în România.
Promovarea și dezvoltarea turismului la adevăratul potențial.
Încurajarea dezvoltării unor sectoare de importanță strategică, unde cheltuielile de capital (CapEx) sunt majore, iar randamentul în economie crește exponențial, cum ar fi sectoarele: energetic, de utilitate duală (civilă și militară), securitate cibernetică, centre de date și inteligență artificială etc.
Regim favorabil tehnologiilor emergente (blockchain, cripto) și dezvoltării de produse și servicii software adiacente.
Cât mai pot face față românii?
Românii sunt rezilienți, încă reușesc să facă față, dar cu eforturi vizibile și cu eroziunea încrederii în capitalism și autorități. Familiile taie din cheltuielile neesențiale, caută reduceri, se mută în locuințe mai mici sau mai ieftine. Tot mai mulți aleg joburi suplimentare, freelancing sau relocarea în orașe mai mari.
Pe termen lung, însă, fără o creștere reală a veniturilor și o scădere a costurilor, contractul social se rupe. În absența unor politici de redistribuire a prosperității economice și creșterii PIB din ultimii ani, discrepanțele dintre regiunile dezvoltate (precum București, Cluj, Timișoara) și cele rămase în urmă se vor adânci, spune Florin Leucă.
Inflația nu este neapărat un fenomen negativ. O economie sănătoasă are nevoie de o inflație moderată (de 2 - 3% pe an) pentru a stimula consumul și investițiile. Problema apare când prețurile cresc mai repede decât salariile: puterea de cumpărare scade, chiar dacă veniturile par mai mari pe hârtie. Ideal, salariile ar trebui să crească cel puțin în ritmul productivității și al inflației, astfel încât nivelul de trai să rămână constant sau să se îmbunătățească în mod real.
Inflația scade prin politica monetară (BNR reduce consumul și investițiile speculative prin ridicarea costului capitalului, domolind astfel cererea și prețurile), prin politica fiscală (adoptată de Parlament și Guvern, urmărind reducerea deficitului bugetar, creșterea gradului de colectare, limitarea risipei și eficientizarea cheltuirii banului public) și prin factori extrinseci (scăderea prețurilor la energie, stabilizarea lanțurilor de aprovizionare și reducerea tensiunilor geopolitice, care contribuie la reducerea ,,inflației importate”).
Investițiile în infrastructură și creșterea productivității nu reduc inflația imediat, dar ajută la scăderea ei sustenabilă, fără a frâna economia.
Infrastructura eficientă scade costurile de producție. Drumurile, porturile, căile ferate și rețelele logistice reduc timpul și costul transportului, micșorând costul bunurilor.
Productivitatea mai mare absoarbe creșterile salariale. Dacă oamenii produc mai mult în aceeași unitate de timp, angajatorii pot mări salariile fără să crească prețurile. Asta aduce o creștere reală a nivelului de trai, nu una erodată de inflație.
Investițiile în energie, automatizare, digitalizare și inteligență artificială reduc dependența externă a economiei naționale. Când o țară produce mai eficient energie și are lanțuri de aprovizionare interne mai robuste, devine mai puțin vulnerabilă la șocuri externe (de exemplu, la scumpirea gazului din cauza conflictului din Ucraina sau a transportului maritim din cauza pirateriei sau terorismului).
Dobânzile majorate pot tempera inflația numai pe termen scurt, dar creșterea productivității și dezvoltarea infrastructurii o pot ține sub control pe termen lung, fără a sacrifica creșterea economică. De aceea statul trebuie să încurajeze și să facă investiții inteligente în sectoarele anterior menționate.
Astfel, e timpul ca o parte mai mare din creșterea PIB-ului sau a productivității din ultimii ani să fie redistribuită în buzunarele oamenilor, prin politici de echilibrare regională și fiscală, precum și de încurajare a investițiilor și antreprenoriatului. Altfel, costul coșului minim de consum va fi mereu cu un pas înaintea salariilor, iar sentimentul de prosperitate va fi doar unul statistic, de care oamenii nu vor beneficia.
de Florin Leucă, MBA, consultant de business
Comentează