Trăim într-o epocă marcată de criza opioidelor, în care aceste substanțe înseamnă dependență, familii destrămate, vieți rupte. Cu atât mai greu de imaginat este următoarea scenă: o mamă grijulie, prin 1900, intră în farmacie și cumpără un flacon de Heroină pentru a trata răceala ușoară a bebelușului. Nu e o ficțiune distopică. Nu e o știre falsă.
Timp de mai bine de un deceniu, heroina a fost un medicament de larg consum, vândut fără rețetă, sub marca uneia dintre cele mai respectabile companii ale vremii. Povestea începe în 1897, în laboratoarele Bayer, în Germania. Compania fierbe de inovație.
Un tânăr chimist, Felix Hoffmann, reușește în doar două săptămâni un dublu salt istoric. Mai întâi sintetizează acidul acetilsalicilic, viitoarea aspirină. Apoi, diacetilmorfina. Pe atunci, tuberculoza și pneumonia făceau ravagii în Europa și Statele Unite. Tusea nu era doar un disconfort. Era un pericol mortal.
De la laborator la pediatrie
Medicii căutau cu disperare un antitusiv puternic, dar mai puțin adictiv decât morfina, folosită pe scară largă. Când Bayer testează noua moleculă a lui Hoffmann pe propriii angajați, rezultatele par uluitoare. Tusea dispare pe loc. Și, mai mult, cei testați spun că se simt „eroici” – heroisch, în germană –, invadați de un val de putere și euforie. Numele comercial vine de la sine: Heroină. În 1898, Bayer lansează produsul cu o campanie cum rar se vedea la vremea aceea.
Promisiunea centrală, privită azi cu stupefacție: Heroină, alternativa „sigură” și „neadictivă” la morfină. Chiar mai mult, medicamentul este vândut ca remediu pentru a-i „vindeca” pe dependenții de morfină. Se găsește sub formă de pastile, pulberi, elixire și siropuri. Este prescrisă pentru aproape orice: astm, bronșită, tuse seacă, chiar și dureri menstruale.
Publicitatea țintește direct copiii. Afișe de epocă arată mame care le dau cu lingurița din flacon celor mici, ori copii întinzând mâna către „băutura miraculoasă” care alină durerile de erupție dentară. Medicii sunt încântați: pacienții nu mai tușesc, dorm bine, au o dispoziție constantă.
Adevărul biologic și prăbușirea unui imperiu farmaceutic
Explicația e simplă. Sunt sub efectul continuu al unui opiaceu pur. Adevărul biologic avea însă să demonteze iluzia în mai puțin de un deceniu. Ceea ce oamenii de știință de la Bayer nu anticipaseră – sau au ales să treacă cu vederea – ținea de metabolism. Odată ingerată, heroina ajunge în ficat și este transformată… în morfină. Iar datorită structurii sale chimice acetilate, trece bariera hematoencefalică mult mai rapid decât morfina propriu-zisă. Cu alte cuvinte, Bayer nu vindea un substitut al morfinei, ci o „super-morfină” cu acțiune rapidă, scrie curiozitate.ro.
La începutul anilor 1900, spitalele din America și Europa încep să primească un nou tip de pacient. Oameni obișnuiți, fără trecut infracțional, profund dependenți de „siropul pentru tuse”. Cazurile se înmulțesc. Apar primele semne că dincolo de aparentul calm se află o dependență greu de controlat.
Pe măsură ce dovezile se adună și criminalitatea legată de dependență crește, opinia publică se schimbă. În 1913, Bayer oprește producția și șterge discret Heroină din catalog, concentrându-se pe celălalt „copil” al lui Hoffmann: aspirina. În Statele Unite, va fi nevoie până în 1924 pentru ca fabricarea și vânzarea heroinei să fie interzise în totalitate.
Episodul rămâne unul dintre cele mai dure memento-uri din istoria medicinei. Ne arată cum „știința stabilită” într-o epocă poate deveni scandalul sanitar al următoarei și cât de subțire este, uneori, granița dintre remediul miraculos și otrava mortală – o chestiune de timp.
Comentează