Părintele Patriarh Daniel a oficiat Slujba Sfinţirii Mari a apei, la Sărbătoarea Botezului Domnului, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu arhimandritul Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, cu un sobor de preoţi şi diaconi. Dumnezeu doreşte să sfinţească şi casele noastre prin stropire cu apă sfinţită, a transmis, marţi, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Preafericitul Părinte Daniel, credincioşilor ortodocşi prezenţi în Dealul Mitropoliei. Patriarhul Daniel le-a explicat oamenilor și care e rolul „apei mari”, dar și cum trebuie ea băută.
"Sărbătoarea Botezului Domnului este o sărbătoare de binecuvântare şi bucurie. Ne bucurăm că Dumnezeu ne iubeşte. Ne bucurăm că Dumnezeu ne sfinţeşte. Ne bucurăm că Dumnezeu ne binecuvântează şi doreşte să binecuvânteze şi să sfinţească nu numai sufletele noastre, ci şi trupurile noastre prin gustare din apă sfinţită. Dumnezeu doreşte să sfinţească şi casele noastre prin stropire cu apă sfinţită şi, desigur, toate activităţile noastre, grădinile, ogoarele şi tot ceea ce avem noi. Aşadar, este o mare bucurie să ne aducem aminte că noi, cei care 'în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am şi îmbrăcat', după cum se cântă azi la Sfânta Liturghie", a spus Patriarhul, după săvârşirea Slujbei Sfinţirii Mari a Apei (Agheasma Mare), în ziua Botezului Domnului.
Ce semnifică afirmaţia "în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat"?
"Cum ne îmbrăcăm într-o persoană? Ne îmbrăcăm cu o haină, dar nu se obişnuieşte să se spună că mă îmbrac în cineva. Căci 'în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat' înseamnă aceasta: v-aţi îmbrăcat în lumina Lui Hristos, în iubirea Lui Hristos şi în arvuna vieţii veşnice a Lui Hristos", a spus Patriarhul Daniel.
"Sfântul Simeon al Tesalonicului, care a trecut la Domnul în anul 1429, spune că astăzi serbăm înnoirea sau actualizarea Botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului, dar şi înnoirea sau actualizarea botezului nostru propriu. Deci, ne amintim de Botezul Domnului pentru că Domnul Iisus Hristos se află în Biserică până la sfârşitul veacurilor, împreună cu cei ce cred în El. Şi de aceea, Sărbătoarea Botezului este înnoirea Botezului Său în viaţa Bisericii. Şi de asemenea, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, că în această zi a Botezului Domnului ne amintim şi de botezul nostru propriu. Chiar dacă noi am fost copii atunci când am fost botezaţi, această zi a Botezului Domnului este şi o înnoire a botezului nostru propriu. De aceea gustăm din apa sfinţită în această zi, pentru că Agheasma Mare nu se săvârşeşte în alte zile din an, decât la sărbătoarea Botezului Domnului. Chiar dacă se săvârşeşte în Ajun, se săvârşeşte în Sărbătoarea Botezului Domnului, deoarece Liturghia din Ajun a Sfântului Vasile cel Mare este precedată de Vecernie, iar prin Vecernia aceasta trecem în ziua Botezului Domnului", a arătat Patriarhul.
Care este "folosul" Apei Mari
"Pentru ce folosim Agheasma Mare pe care o luăm astăzi după sfinţirea ei? Trei sunt lucrurile deosebite ale acestei Ape Sfinţite.
În primul rând, ea este Sfinţitoare de suflet şi de trup, de case, de gospodări şi de grădini.
În al doilea rând, Agheasma Mare este Vindecătoare de boli sufleteşti şi trupeşti. De aceea, Agheasma Mare o iau, în timpul anului, şi cei care sunt foarte bolnavi, precum şi cei care nu au voie să se împărtăşească, ca o consolare sau mângâiere, primesc dezlegare de la duhovnic pentru a lua Agheasma Mare.
În al treilea rând, Agheasma Mare este Eliberatoare de duhuri necurate, de patimi rele şi de situaţii dificile. Adică, prin gustarea Agheasmei Mare şi prin stropirea cu aceasta, se alungă patimile şi duhurile necurate sau duhurile rele. De aceea, când omul are tulburări, încercări în viaţă, foloseşte această Agheasmă Mare", a spus Patriarhul.
În viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe, a precizat PF Daniel, Agheasma Mare se foloseşte la sfinţirea antimiselor, a veşmintelor bisericeşti, la sfinţirea obiectelor bisericeşti, la sfinţirea clopotelor şi altele.
"În încheiere, amintim faptul că Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să sfinţească întreaga lume, nu numai sufletul şi trupul omului, ci şi întreg Cosmosul, întreaga Creaţie. Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să simţim iubirea Domnului Iisus Hristos faţă de noi şi să îi răspundem cu credinţă, cu iubire şi cu fapte bune", a mai spus Patriarhul.
Cum se bea Agheasma mare?
„O să primiți Agheasma Mare și anafură. Această Agheasmă Mare se ia mai înainte și după ea se ia anafură. În general, când se ia aghiasma mică, se ia mai întâi anafura, apoi aghiasma mică. Acum, în această perioadă, până în 14 ianuarie - cu 8 zile în plus față de ziua de azi - se ia aghiasma mare pe nemâncate. Se ia inainte și după ea se ia anafură. Agheasma mare a fost sfințită prin două serii de trei invocări a duhului sfânt, pe când anafura nu e sfințită prin invocarea duhului sfânt, ci doar binecuvântată, fără invocarea duhului sfânt”, a explicat Patriarhul Danuel.
Agheasma Mare a fost sfinţită în Pridvorul Reşedinţei Patriarhale, după săvârşirea Sfintei Liturghii în Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de către Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, PF Daniel participând la Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul istoric "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" al Reşedinţei Patriarhale.
Părintele Patriarh a înaintat printre numeroşii credincioşi prezenţi la slujba de pe Dealul Mitropoliei, binecuvântând prin stropire cu această Agheasmă şi întorcându-se apoi în pridvorul Reşedinţei sale.
La Baldachinul Sfinţilor de lângă Catedrala Patriarhală Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, credincioşilor prezenţi le-a fost oferită câte o sticlă de jumătate de litru cu Agheasmă Mare, în total fiind distribuiţi 10.000 de litri.
Predica rostită astazi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Botezului Domnului de la Catedrala Patriarhală
Redăm mai jos în mod integral predica rostită de Patriarhul Daniel de Bobotează.
„Legătura dintre Botezul Domnului în Iordan şi botezul fiecărui creştin[1]*
La Iordan avem două lucrări diferite. Prima lucrare a fost Botezul Domnului Iisus de către Ioan - botezul pocăinței. Acest botez este primit şi de Domnul Iisus Hristos, nu pentru că ar fi avut nevoie de pocăință, deoarece El nu avea păcate, ci, smerindu-Se pe Sine, pentru ca să se împlinească „toată dreptatea”, adică planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Când Hristos Domnul îi spune lui Ioan Botezătorul: „Lasă, acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15), aceste cuvinte înseamnă să împlinim planul drept al lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Iar planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii cuprindea şi trimiterea lui Ioan Botezătorul pentru a face deplin cunoscut mulțimilor care se adunaseră la Iordan pe Iisus din Nazaret, ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu[2].
A doua lucrare, cu totul surprinzătoare, este faptul că, îndată după ce Iisus a primit botezul de la Ioan, pe când ieşea din apă, cerurile s-au deschis, iar Sfântul Duh în chip ca de porumbel a venit deasupra Sa, pentru ca oamenii să vadă cine este Fiul lui Dumnezeu, Cel iubit de Dumnezeu din veșnicie. De aceea, un glas din ceruri a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Noutatea cu totul minunată de la Botezul Domnului în Iordan se arată prin deschiderea cerurilor şi arătarea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că botezul lui Ioan era un fel de pod între botezul iudaic şi botezul creștin. „Botezul lui Ioan nu dădea nici Duhul Sfânt, nici iertarea prin har. Poruncea pocăinţa, dar nu avea putere să ierte păcatele”[3].
Aşadar, temelia botezului creștin este arătarea Preasfintei Treimi după Botezul Domnului Iisus în Iordan. De aceea, mai târziu, înainte de Înălţarea Sa la cer, Domnul Iisus Hristos poruncește ucenicilor Săi, zicând: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). Astfel, pentru că la Botezul lui Iisus Hristos în Iordan S-a arătat Preasfânta Treime, botezul creștin, prin care noi primim numele lui Hristos, numindu-ne creştini, se săvârşeşte în numele şi în harul Preasfintei Treimi, adică în prezența iubitoare și sfințitoare a Preasfintei Treimi. Prin urmare, la botezul săvârşit în biserică, primim harul Preasfintei Treimi și începutul unei alte vieți: viaţa veşnică sau viaţa de iubire în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh.
Mai precis, botezul pocăinței, practicat de Sfântul Ioan Botezătorul, era doar o pregătire pentru botezul creștin, deoarece botezul lui Ioan nu era săvârşit în numele Preasfintei Treimi, nu dăruia celor botezaţi iertarea păcatelor și nici harul Duhului Sfânt, ci doar îi pregătea pe oameni pentru botezul creştin.
Însă, prin botezul creştin se dăruiește celui botezat, pe lângă iertarea păcatului strămoşesc şi a păcatelor personale, şi înfierea omului prin har şi începutul învierii sufletului din moartea cauzată de păcat, adică o viaţă nouă[4].
Ce legătură este între Botezul lui Iisus în Iordan şi botezul fiecărui creştin? Când a zis: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit”, Dumnezeu Tatăl a cuprins și umanitatea Fiului, nu numai dumnezeirea Lui, iar prin umanitatea Fiului, iubirea Tatălui a cuprins şi pe cei care se vor boteza în numele Preasfintei Treimi, pe baza credinţei în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Pentru ce s-au deschis cerurile?” Și tot el răspunde: „Ca să afli că și la botezul tău s-au deschis cerurile, ca Dumnezeu să te cheme spre patria cea de sus (...) Atunci, la Botez, S-a arătat și porumbelul (...), ca să afli şi tu că vine Duhul şi peste tine când te botezi”[5].
Această deschidere a cerurilor la Botezul Domnului Iisus Hristos se săvârșește și la botezul creştin al pruncilor sau adulţilor. La botezul fiecărui om care devine creștin se deschid, tainic, cerurile şi Tatăl din Ceruri spune: Acesta este Fiul meu Cel iubit, unind astfel la umanitatea lui Hristos pe toți cei care cred în El. Aşadar, cerurile se deschid la botezul fiecărui prunc sau adult care se botează, iar acesta primește, pe lângă iertarea păcatelor, şi înfierea (cf. Romani 8, 15; Galateni 3, 26 şi 4, 5), precum şi arvuna sau harul învierii prin lucrarea Duhului Sfânt (cf. Romani 6, 5 şi 8, 11; 2 Timotei 2, 11-12), adică o viaţă nouă sau harul învierii sufletului din moartea cauzată de păcat, ca pregătire pentru învierea trupului, la Învierea cea de obşte.
Sfântul Ioan Gură de Aur explică prezenţa Duhului Sfânt în chip ca de porumbel la Botezul lui Iisus în Iordan ca taină a înfierii oamenilor în iubirea Tatălui din ceruri, zicând: „Porumbelul nu mai scoate din corabie un singur om (pe Noe), ci, arătându-se, ridică la cer întreaga lume, iar în loc de stâlpare (ramură) de măslin aduce lumii întregi înfierea”[6]
Prin urmare, botezul creştin dăruieşte, pe lângă iertarea păcatului strămoșesc și a păcatelor personale, şi înfierea prin harul Duhului Sfânt şi începutul învierii noastre duhovnicești din moartea cauzată de păcat, adică o viaţă nouă, ca pregătire cu speranță pentru învierea trupului la Învierea cea de obște sau universală[7]. De aceea, în Crezul ortodox, după ce se spune: „Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor”, se adaugă: „Aștept învierea morţilor şi viața veacului ce va să fie”. Aşadar, Crezul ortodox ne arată legătura dintre Botez şi Înviere, ca pregătire pentru a dobândi Împărăția Cerurilor. În acest sens, Domnul Iisus Hristos i-a spus lui Nicodim: „dacă nu se naște cineva din apă și din Duh Sfânt, nu va intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).
Despre botezul creştin, ca Sfântă Taină a înfierii omului prin harul dumnezeiesc, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Acum, la Iordan, (Iisus) a împlinit botezul iudaic, dar în acelaşi timp a deschis uşile botezului Bisericii (...). Nu ne-a făcut îngeri şi arhangheli, ci fii ai lui Dumnezeu, fii iubiţi; şi astfel ne dă să moştenim cerul”[8].
Sărbătoarea Botezului Domnului este o sărbătoare de binecuvântare și de bucurie. Ne bucurăm că Dumnezeu ne iubește, ne bucurăm că Dumnezeu ne sfințește, ne bucurăm că Dumnezeu ne binecuvintează și doreşte să binecuvinteze şi să sfinţească nu numai sufletele noastre, ci și trupurile noastre, prin gustare din apă sfințită. Dumnezeu doreşte să sfinţească și casele noastre, prin stropirea cu apă sfințită, şi, desigur, toate activitățile noastre, grădinile, ogoarele și tot ceea ce avem noi. Aşadar, este o mare bucurie să ne aducem aminte că noi, cei care în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și-mbrăcat, după cum se cântă azi la Sfânta Liturghie.
Ce înseamnă: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat? Cum ne îmbrăcăm într-o persoană? Ne îmbrăcăm cu o haină, dar nu se obișnuiește să se spună că mă îmbrac în cineva. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat înseamnă: v-aţi îmbrăcat în lumina lui Hristos, în iubirea lui Hristos și în arvuna vieții veșnice a lui Hristos.
Sfântul Simeon al Tesalonicului (†1429) spune că astăzi serbăm înnoirea sau actualizarea Botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului, dar şi înnoirea sau actualizarea botezului nostru propriu[9]. Din acest motiv, apa sfințită în ziua sărbătorii Botezului Domnului este gustată de creștini și ei sunt stropiţi cu această apă, pentru a-şi aminti de botezul lor în numele Sfintei Treimi.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde şi Sfințirea Mare a apei sau Agheasma Mare. Chiar dacă se săvârșește în ajunul sărbătorii Botezului Domnului, pentru ca preoții să meargă la casele credincioșilor, totuşi, Sfințirea Mare a apei se săvârșește după Vecernie (unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare), adică după ce am intrat în sărbătoarea Botezului Domnului. De asemenea, şi în ziua Botezului Domnului, adică astăzi, se săvârșește Sfințirea Mare a apei.
Care este folosul acestei Sfințiri Mari a apei? Pentru ce folosim Agheasma Mare, pe care o luăm astăzi, după sfințire? Trei sunt lucrările deosebite ale acestei ape sfințite: în primul rând, ea este sfințitoare, de suflet şi de trup, de case, de gospodării și de grădini. În al doilea rând, Agheasma Mare este vindecătoare, de boli sufletești și trupești. De aceea, Agheasma Mare o iau în timpul anului și cei care sunt foarte bolnavi, precum şi cei care nu au voie să se împărtășească - ca o consolare sau mângâiere primesc dezlegare de la duhovnic pentru a lua Agheasma Mare. În al treilea rând, Agheasma Mare este eliberatoare de duhuri necurate, de patimi rele şi de situaţii dificile. Adică prin gustarea Agheasmei Mari și prin stropire cu aceasta se alungă patimile și duhurile necurate sau duhurile rele. De aceea, când omul are tulburări, încercări în viață, folosește această Agheasmă Mare[10]. În viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe, Agheasma Mare se foloseşte şi la sfințirea antimiselor, a veșmintelor bisericești, la sfințirea obiectelor bisericești, la sfințirea clopotelor ş.a.
În încheiere, amintim faptul că Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să sfințească întreaga lume – nu numai sufletul şi trupul omului, ci şi întreg cosmosul, întreaga creație.
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să simțim iubirea Domnului Iisus Hristos față de noi și să-I răspundem cu credință, cu iubire și cu fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin.”
[1]* Predică rostită de Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Botezului Domnului, Catedrala Patriarhală, marţi 6 ianuarie 2026.
[2] Cf. Sf. Grigorie Teologul, Cuvântare la Lumini, 39, 15, în PG 36, col. 352C: „«Eu am trebuință să fiu botezat de Tine», zice sfeșnicul către Soare, glasul către Cuvânt, prietenul către Mire, cel ce a fost înaintemergător și care iarăși va fi înaintemergător către Cel ce S-a arătat [pe pământ] și Care iarăși Se va arăta [la a Doua Venire]”.
[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântare la Botezul Domnului, în vol. Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți, trad. Pr. Dumitru Fecioru, coll. PSB, vol. 14, serie nouă, Ed. Basilica, București, 22015, p. 63.
[4] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 10,2, în Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol. I, coll. PSB, vol. 15, serie nouă, trad. Maria-Iuliana Rizeanu, Ed. Basilica, București, 2016, p. 113: „Așa cum focul, prin firea sa, atunci când se atinge de minereul din mine, numaidecât îl transformă în aur, tot așa, ba chiar cu mult mai mult, Botezul face ca cei care se spală prin el să nu mai fie de ţărână, ci de aur, pentru că in momentul acela Duhul pătrunde asemenea unui foc în sufletele noastre [subl.n.]”.
[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XII, 2, în Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri. Partea a treia, coll. PSB, vol. 23, serie veche, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 148.
[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XII, 3, p. 149.
[7] Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, La Ziua Luminilor, în vol. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznice Împărătești. Viața Sfintei Macrina, trad. Ierom. Agapie (Corbu), Maria-Iuliana Rizeanu, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015, p. 48: „Primind Botezul întru imitarea Domnului și Învățătorului și Conducătorului nostru, nu ne îngropăm în pământ (căci pământul se face acoperământ deplin al trupului mort, învelind slăbiciunea și stricăciunea firii noastre), ci, venind la stihia înrudită pământului, adică la apă, ne ascundem într-însa, ca Mântuitorul în pământ, și, făcând aceasta de trei ori, închipuim în noi înșine harul Învierii celei de a treia zi (subl. n.)”.
[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XII, 3,p.150.
[9] Sf. Simeon al Tesalonicului, Despre sfânta biserică şi sfinţirea ei, în P.G. 155, col. 325 A, cf. Pr. prof. univ. dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Ed. Basilica, Bucureşti, 2016, p. 600; vezi şi Sf. Simeon al Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, Ed. Crimca, Suceava, 2025, p. 237.
[10] Cf. Pr. Nicolae Necula, „Care este întrebuinţarea Agheasmei Mari şi cum se păstrează?”, în Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. I, coll. Media Christiana/Serial Lumina, Ed. Trinitas, Bucureşti 22014, pp. 804-807.
Context: despre bobotează
Boboteaza, care marchează ultima zi din ciclul sărbătorilor de iarnă, este dedicată purificării mediului înconjurător, în special sfinţirii apelor.
În credinţa ortodoxă, sărbătoarea aminteşte de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. Potrivit tradiţiei, la Bobotează se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor - Agheasma Mare, care are semnificaţia simbolică de act de regenerare cosmică.
Apa sfinţită de Bobotează se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie. Apoi, Agheasma Mare se păstrează în case şi se ia în afara acestor zile binecuvântate de Biserică doar cu acordul preotului duhovnic.
Sărbătoarea Botezului Domnului precede ziua în care în Biserica Ortodoxă este prăznuit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului.
Comentează