Că UDMR se transformă într-o formaţiune extremistă pe zi ce trece e problema ei, opinia publică îi va da răspunsul cuvenit. La fel voi face şi eu prin mijloace parlamentare, de vreme ce mi se pare că la acest nivel al acţiunii anti-statale, UDMR îşi cere desfiinţarea. Din păcate, UDMR reuşeşte însă să simuleze că în spatele acestei radicalizări ar sta comunitatea maghiară din România. De unde rezultă că, prin faptul că nu se desolidarizează cu UDMR, comunitatea maghiară va atrage ea însăşi nemulţumirea şi va părea a fi o comunitate autonomistă care doreşte separarea de România. Preţul pentru jocul politic separatist al UDMR nu-l vor plăti, din păcate, numai politicienii maghiari, ci şi cei în numele cărora ei vorbesc, cu sau fără mandat real. UDMR îşi transformă comunitatea într-o ţintă a oprobiului public şi o expune astfel dispreţului şi dezgustului doar pentru că nu are cu ce altceva să culeagă voturi. Cu ce să se prezinte Hunor la prezidenţiale? Ce a făcut el pentru maghiarii din România în afară de eterna promisiune a autonomiei? Aşa că va reîncălzi gulaşul invenţiei Ţinutului Secuiesc şi îl va servi începând din această săptămână ca pe o mâncare proaspătă.
Păcat că etnicii maghiari se vor lăsa păcăliţi de meniul UDMR şi vor ingurgita aceeaşi autonomie mucegăită, fără să fie conştienţi că nu mai poţi pretinde respectul unei ţări dacă o ataci tot timpul şi o tratezi ca pe un inamic.


































Comentează