Președinte Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, detaliază, într-un interviu, acordat celor de la Mediafax, care sunt principalele probleme, evaluate statistic, ale României.
Declinul demografic prin care trece România, prima din marile probleme ale societății actuale, este greu de stopat pe cale naturală, iar migrația internațională poate reduce dezechilibrul existent pe grupele de vârstă, explică Tudorel Andrei, potrivit Mediafax.
O noutate în așteptare, anunță șeful INS, este că vom avea un recensământ al populației în 2031, care va fi preponderent digital, dar până atunci este în lucru modificarea legislației pentru a putea recenza în fiecare an populația rezidentă la nivel de localitate.
În plus, în aproximativ doi ani am putea avea cifre clare despre avuția românilor, care este calculată, împreună cu Banca Națională a României, în cadrul raportării indicatorilor pentru toare țările membre OECD, spune președintele INS.
Șeful INS dezvăluie că la primul său loc de muncă – de câteva luni, înainte de Revoluția din 1989 – a fost încadrat inginer, pentru că șefii întreprinderii unde fusese repartizat nu erau siguri dacă un absolvent de cibernetică este economist sau inginer.
Care este principala provocare a societății românești de azi?
Tudorel Andrei: Două probleme mari sunt în societatea românească pe care le ducem de 35 de ani. Prima este evoluția demografică a populației României sub două aspecte, să știți: Unu, reducerea numerică, dar nu asta este problema mare, ci îmbătrânirea galopantă a populației și problema dezechilibrelor care s-au creat pe cele trei grupe mari de vârstă: până la 15 ani, între 15-65 și peste 65-65 de ani.
Tudorel Andrei: Gândiți-vă că în urmă cu – nu zic în urmă cu 35 de ani, că poate e greu de comparat cele două populații – raportul dintre numărul de persoane cu vârsta de peste 65 de ani și numărul de copii, deci cei care au sub 15 ani, în urmă cu 20 de ani era sub 100. Acuma este 120. Deci asta ce înseamnă? Că avem mai multe persoane cu vârsta de 65 de ani decât copiii care au vârsta mai mică de 15 ani.
Gândiți-vă ce se va întâmpla în decursul timpului dacă păstrăm același trend al numărului de nașteri. Nu zic ce se întâmpla la începutul anilor 90: la începutul anilor 90 avem undeva în jur de 250.000 – 300.000 de copii, acum am coborât sub un prag psihologic de 150.000 de copii, ceea ce înseamnă un declin demografic greu de stopat pe cale naturală. Probabil că numai prin migrație internațională, printr-un număr mai mare de imigranți, de câte migranți vom putea reechilibra.
Încep să suplinească acești lucrătorii străini numărul românilor care au plecat în străinătate să lucreze?
Tudorel Andrei: Să știți că nu e un lucru rău. Mult timp, să știți, am crezut și eu în miracolul redresării populației prin soldul natural pozitiv, dar e greu de stopat declinul demografic prin această componentă dintr-un motiv foarte simplu: e greu să te duci și să schimbi comportamentul familiei în a accepta să aibă unu, doi sau mai mulți copii și în a decide la ce vârstă să aibă primul copil un anumit cuplu. Și din acest motiv nu putem miza foarte mult pe redresarea populației pe baza factorului natural. Or stimularea – a fost experimentul din perioada comunistă, care a văzut creșterea populației ca un factor de dezvoltare economică – nu, acum e invers, să știți: factorul economic este cel care vine și decide evoluția demografică a unei țări și sunt exemplele la nivel european: Franța, care a avut o creștere a populației pe baza factorului natural, s-a stopat. Anul trecut a avut undeva 10-15.000 spor natural negativ. Asta nu înseamnă nimic pentru Franța. De ce? Există un alt model cultural, există un alt model în a construi familia. Or migrația internațională, deci sporul pozitiv, cu mai mulți veniți decât plecați, este calea de redresare a populației.
Și aici mai am un alt argument: România și Polonia sunt printre țările cu cea mai mică pondere a persoanelor care au o altă cetățenie decât cetățenia lor. În Franța, de exemplu, undeva 10% sunt persoane născute într-o altă țară și au emigrat în decursul timpului din țara respectivă.
Cum va face față România valului masiv de pensionări după 2030 și presiunii asupra sistemului de pensii?
Tudorel Andrei: În 1967 am avut numărul cel mai mare de născuți-vii, undeva peste o jumătate de milion. Populația s-a adaptat la restricțiile de atunci a început să scadă, nu s-a mai înregistrat an de an același număr de nouă nou-născuți, dar, totuși, am ajuns în 1989, sper să nu greșesc, undeva în jur de 330.000 de nou-născuți. Să știți că o parte din această populație născută în perioada comunistă a făcut obiectul migrației internaționale. Pe cale naturală și pe migrație, cred că cei care s-au născut în anul 1967, din 500 și ceva de mii undeva la 250.000 – 270.000 se regăsesc în populația în populația rezidentă. Există presiunea, problema este cum redresăm, cu populația care se află vârsta de în grupa de vârstă 15-65 de ani.
Scăderea populației are un impact asupra economiei?
Tudorel Andrei: Eu nu aș vedea așa, nu poate să aibă declinul demografic din 35 de ani un impact
Tudorel Andrei: … pe o anumită perioadă pe anumite variabile economice. Nu, acestea sunt gândite într-o perspectivă lungă de timp. Acum, migrația asta a avut și avantaje, că n-au fost presiuni pe piața forței de muncă în anumite perioade în care economia s-a regândit, a fost rebranduită, dacă pot să-i spunem așa, și remitențele care au fost. Dar există și partea cealaltă, că s-a dezechilibrat repartizarea populației. Deci în niciun caz eu nu aș pune evoluția demografică cu impact la nivelul unui singur an.
Tudorel Andrei: Eu găsesc, să știți, totuși o legătură puternică între românii care au plecat în decursul timpului, cu locurile natale. Și, iarăși, fiind statistician, vă dau o cifră statistică importantă: în ultimii 15 ani, sper să nu greșesc, s-au născut în străinătate și au fost înregistrați în România între 360.000 – 400.000 de copii. Asta ce-mi arată? Îmi arată că cei care au plecat n-au trimis numai bani în decursul timpului, dar în același timp au păstrat atât relația culturală, dar și relația economică. Nu știu dacă are cetățenie dublă, dar știu că a fost înregistrat și în actele administrative din România, ceea ce înseamnă o posibilitate de reîntoarcere a părinților și probabil și a copiilor care nu s-au născut în România, dar sunt declarați în România.
Cum vor fi următoarele recensăminte
Tudorel Andrei: Vă dau o informație importantă, dorința noastră – și eu sper să fie până la urmă materializată această dorință într-un rezultat concret – am dori ca în scurt timp să realizăm recensământul nu 2031, ci să avem un recensământ an de an cu înregistrarea unor variabile importante. Dar această intrare intercenzitală, respectiv calcularea populației între două recensăminte – să se facă până la nivel de localitate și pe câteva variabile importante, fără intra în teren. Deci dorim ca toate aceste recensăminte anuale să fie realizate strict pe surse administrative. Mai mult, în ceea ce privește recensământul care va fi în 2031, eu vă asigur că această instituție va organiza recensământul strict pe surse administrative. Intrarea în teren poate fi pe poate fi determinată numai de culegerea de date pentru variabile la care nu avem surse administrative: religie, etnie, limbă maternă și probabil că nu va fi intrare, va fi tot o formă de intervievare a persoanelor pe baza unei platforme digitale.
Ce relevă datele recensământului din 1984 și Anuarul din 1895 despre populația impozabilă din București?
Tudorel Andrei: Primul anuar al statisticii oficiale a fost în 1904, dar la nivel de București au existat și anterior. Să știți că chiar lucrăm, am scos un prim volum, la istoria statisticii prin documente. În arhiva noastră și în arhiva Academiei Române veți găsi lucruri foarte interesante, că până la urmă, ce se întâmplă? Nu întâmplător Alexandru Ion Cuza, după Unirea de la 24 ianuarie 1859, la câteva luni, a creat Direcția de Statistică. De ce? Că avea nevoie de informații cu privire la populație, cu privire la anumite aspecte legate de starea economică a localităților. Și aici vă dau o informație, cred că e în premieră: anul acesta vom pune în fața instituției bustul lui Alexandru Ioan Cuza, ca un semn de recunoștință pentru tot ceea ce a făcut pentru dezvoltarea statisticii oficiale și nu întâmplător vom pune un extras din Goethe, citat preluat de poetul Mihai Eminescu: „Dacă cifrele nu pot guverna, ele pot arăta cum este guvernată această lume”.
Și acum, nu știu dacă știți, însăși Mihai Eminescu a fost statistician, statistician cu acte în regulă. Există jurământul lui Mihai Eminescu în calitate de angajat al Ministerul Agriculturii, dacă nu mă înșel, pentru poziția de statistician și geograf.
Toate acestea le avem puse în această lucrare. Eu sper să continuăm. Am scos prin volum, sperăm că va ieși și următorul volum în perioada în perioada următoare.
Ați menționat mai devreme este planul dvs de a evalua avuția populației. Despre ce este vorba?
Tudorel Andrei: România sau Institutul de Statistică, împreună cu alte instituții, făcând parte din din grupul de statistică și guvernanță statistică al OECD, trebuie să calculeze aceiași indicator care se calculează în toate țările membre OECD. Și respectând această rigoare va trebui să calculăm avuția românilor. Este o este o cercetare realizată împreună cu colegii de la Banca Națională și eu sper că într-un an, doi, să avem primele rezultate. Este un proces destul de complex și eu sper să avem aceste rezultate. Sunt mai multe elemente care definesc avuția și informațiile pentru evaluarea acestui indicator vor fi culese pe bază de eșantion la nivelul mai multor gospodării.
Cum se calculează PIB-ul și cum se revizuiește
Tudorel Andrei: O întrebare foarte bună. În primul rând, haideți să vedem cum se calculează. Există mai multe etape în calcularea formei definitivă a Produsului Intern Brut. Este tipul semnal sau flash-ul, ceea ce am publicat luna, aceasta există apoi provizoriu 1, provizoriu 2, semnidefinitiv și definitiv. Deci, practic, este o metodologie și un calendar care sunt comune tuturor țărilor din Uniunea Europeană și nu numai. La Produsul Intern Brut există indicatori calculați – cel puțin la cele trimestriale – pe baza datelor brute, deci datelor care sunt înregistrate efectiv, care sunt calculate pe baza unor metodologii foarte clare. Dar există apoi datele desezonalizate, pentru că, ce se întâmplă? E imposibil să compari, nu numai România, în toate țările, să compari un trimestru cu un alt trimestru, de exemplu, trimestrul 1 cu trimestrul 4, pentru că sunt activități sezoniere, avem număr diferite de zile, sunt sărbătorile. Și atunci toată această trecere de la seria brută înregistrată la seria desezonalizată se face pe baza unui soft statistic care este disponibil, e gratuit pe site-ul Eurostat și poate oricine să-l folosească.
Cum i-ați explica unui român simplu de pe stradă, fără o vastă cultură economică, cum se calculează PIB-ul, cât mai ușor de înțeles pentru oameni
Tudorel Andrei: Mi-ar trebui zi întreagă să vă explic. În softul de care vă vorbeam intră datele brute, nu intră amalgamul de date pe care noi îl culegem. De multe ori este surpriză sau se creează această discuție pe valoarea Produsului Intern Brut, cel puțin flash, dar e artificială. De ce: Institutul, lună de lună, oferă niște informații care sunt parte din acel indicator pe care noi dăm la data respectivă, din comunicate oficiale – industrie, cifră de afaceri în comerț, construcții și așa mai departe. Toate, toate aceste informații care sunt culese de statisticieni din toată țara sunt prelucrate pe baza unor rigori bine definite și intră în acest indicator.
Per ansamblu, există două categorii de agenți economici: sunt agenții economici care au obligația de raportare ținând seama de numărul de angajați pe care îi are, care intră obligatoriu în eșantion, și sunt micii agenți economici care intră în acest eșantion pe baza unor procedee statistice. Pentru că altfel nu putem… gândiți-vă că România are foarte mulți agenți economici și nu-mi aduce nicio informație în plus și nici nu pot să culeg date de la toți agenții economici care au un, doi, trei salariați. Și toate aceste date sunt culese zi de zi pe baza unor metodologii transparente și care sunt universal valabile, cel puțin la nivel european. Se calculează acel PIB în formă brută și forma brută de care vă spuneam e exprimată în prețuri comparabile sau în prețuri curente stă la baza calculării acelei serii desezonalizate.
Poate fi manipulată inflația?
Tudorel Andrei: Nu există. Să știți că există o rigoare foarte mare în calcularea indicelui prețurilor bunurilor de consum, întrucât este un indicator cu impact concret, cu impact foarte mare asupra populației, asupra agenților mici. Întreaga metodologie noi o publicăm în fiecare lună într-un buletin statistic al prețurilor. E un întreg mecanism bine pus la punct de culegere acestor date. Nu sunt date culese la întâmplare, că vrem noi să culegem din anumite locuri. Nu. Toate aceste lucruri sunt bine stabilite.
Tudorel Andrei: Absolut, absolut deloc nu pot fi manipulate. Dar gândiți-vă că este un indicator care are în el și o parte psihologică. Dacă dumneavoastră puteți merge într-una din zile să cumpărați ceva de la magazin și vi se pare prețul că mai mare decât cel pe care îl dus statistica, se poate întâmpla să generalizați. Sau mai e altceva și depinde foarte mult: niciodată nu să se potrivească creșterea de preț 100% la fiecare persoană care merge să cumpere un anumit produs. Depinde de magazin, depinde de tipul cumpărătorului și așa mai departe. Dar acest indice al prețurilor de consum este pe o abordare la nivel național. Deci nu este un indicator care să fie reprezentativ pentru populația dintr-un anumit cartier sau dintr-o anumită localitate. Este imposibil de făcut un asemenea indicator. Ba mai mult, să știți, fiecare gospodărie poate să-și construiască propriu indice al bunurilor prețurilor de consum. Poate să îl facă: își notează lună de lună produsele pe care le cumpără și atunci poate să vină să își facă acest indice propriu.
De peste 13 ani sunteți în această funcție la conducerea INS: care a fost momentul-cheie, o realizare sau un aspect care v-a rămas întipărit în acest timp?
Tudorel Andrei: Vă spun poate și cea mai mare realizare, dar și cel mai mare of al meu. Cel mai mare of al meu a fost să merg în fața colegilor mei cu care lucram zi de zi și să le spun că n-am putut să-i conving să le aduc salariile pe care și le-au meritat. Să știți că e cel mai mare, cel mai mare of pe care l-a simțit și să știți că am bătut la foarte multe uși.
Vă referiți la ordonanța-trenuleț din decembrie sau măsurile cele mai recente?
Tudorel Andrei: Nu, în decursul timpului, nu numai acum. Cea mai mare realizare mi-e greu să vă spun că am multe de care chiar mă simt foarte mulțumit – poate cea mai mare realizare este că la nivel internațional, cu o echipă mică, avem o imagine foarte bună și suntem respectați la nivel de Eurostat. Gândiți-vă că a fost vicepreședinte la Comisia de statistică ONU, am fost raportor la Comisia de Statistică ONU, cu o echipă mică -să știți care nu s-a scris asta în presă și vă spun un lucru, poate mai mult să fie mulțumiți și colegii mei: am închis două dosare când România a deținut președinția Consiliului UE (anul 2019 – n.r.), al treilea a fost aproape închis. Finlandezii, care au fost după noi ne-au mulțumit .Este vorba de regulamentele din statistica oficială europeană și e un proces destul de complicat de adoptare a unui regulament, să știți. Noi am reușit să finalizăm regulamentul pe statistică socială, care era plimbat de vrei cinci, șase țări (care au deținut anual prin rotație președinția Consiliului UE). Noi am reușit printr-o muncă extraordinară, noi am avut de la început acestă provocare să închidem trei, n-am reușit decât două, statistica socială și statistica de întreprindere. La al treilea, ghinionul a făcut – știți că adoptarea se face cu majoritate absolută, trebuie să ai peste 65% din populația țărilor care sunt în favoare și nu mai știu, două treimi parcă din numărul țărilor, ceva de genul acesta. Și am avut o țară care, după ce seara eram cu dosarul aprobat, dimineața și-a schimbat opinia și am ajuns și am avut la 64 și ceva. Am colaborat foarte bine cu țările din zona aceasta. (…).
Proiecte de cercetare înainte de aderarea României la NATO și UE
Tudorel Andrei: „Analiza cantitativă pentru estimarea costurilor integrării României în NATO fost printre primele proiecte” a fost un proiect interesant, din ce îmi aduc aminte, asta fost acum 20 și ceva de ani, dacă nu mă înșel, am venit și am evaluat pe baza unor modele econometrice ce ar însemna aderarea României la NATO. Din ce-mi aduc aminte la momentul respectiv, rezultatele au fost, au fost interesante. A fost un proiect finanțat direct de la Bruxelles de NATO. A fost un proiect derulat strict în România, câștigat prin competiție. N-a fost un proiect o valoare foarte mare. Pentru timpul acela, nu mai știu cât a fost, a însemnat destul de mult, eram și la început de drum, de carieră universitară.
Ați lucrat și în MAI, fost director la Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice (UCRAP – MAI)
Tudorel Andrei: Tocmai venisem din Franța de la Touluse (studii aprofundate la Universitatea de Ştiinţe Sociale din Toulouse, Departamentul De Economie Matematică, sept. 1998 – sept.1999) și un prieten foarte bun m-a rugat: trebuie să vii să mă ajuți, că „Uite, lucrăm o echipă de francezi, lucrăm cu echipă de francezi și italieni și am mare nevoie de ajutorul tău”. Recunosc că pentru mine, matematician, statistician, a fost o provocare, dar să știți că m-a ajutat foarte mult să înțeleg că administrația publică din România, să înțeleg cel puțin provocările care erau la momentul respectiv, că erau înaintea aderării României și vă spun: eu, având o oarecare sensibilitate pentru francezi, chiar dacă mi-a fost foarte greu, nu era nici pe zona mea, am stat și am lucrat. Sunt mândru de unele lucruri pe care le-am făcut atunci, chiar dacă nu erau direct, în perioada aceea vă dau câteva lucruri certe: s-a făcut prima lege a descentralizării, lege cadru a descentralizării, perioada aceea a fost n twinning (înfrățire instituțională) cu o echipă de francezi și s-a elaborat legea prefectului, un lucru extraordinar. Ere o echipă mică, 15 persoane, maxim, dar pentru mine a fost o experiență extraordinară. Cu toate că era pentru prima dată când lucrăm în administrația publică, nu lucrasem niciodată. A fost perioada în care s-au unit cele două ministere, al Administrației, cu cel al Internelor, fiind vorba de demilitarizarea Ministerului de Interne. Să știți că a fost fascinant. În perioada aceea împreună cu doi colegi s-a scris la primul program de preaderare a României la Uniunea Europeană, s-a scris strategia de reformă a administrației publice și programul de preaderare.
Ați terminat prima facultate cu câteva luni înainte de Revoluția din 1989
Tudorel Andrei: Am terminat Facultatea de Cibernetică și Planificare Economică, la ASE (Septembrie 1985 – Septembrie 1989), apoi Facultatea de Matematică, la Universitatea Din Bucureşti (Septembrie 1993 – Iunie 1997), apoi studiile la Toulose.
Tudorel Andrei: Nici nu am apucat, să știți. Atunci era obligatoriu să te duci și să lucrezi, indiferent cu ce notă terminai. Am terminat facultatea, sper că nu greșesc cu 9,89. Și am lucrat două-trei luni într-o întreprindere. Am găsit oportunitate să lucrez la Institutul de Științe Educației peste un an de zile, care a fost o experiență extraordinară și am plecat la facultatea de Cibernetică.
Și primul loc de muncă în întreprindere, ce post aveați?
Tudorel Andrei: Să știți că a fost foarte interesant. M-a dus în întreprindere și nu știau unde să mă încadreze. Terminasem cibernetica și nu știau dacă sunt inginer sau sunt economist. Și să știți că m-au angajat pe post de inginer, că au zis: „Domnule, e salariu mai mare cu 100 lei”. Nu pot să uit asta și mi-au dat post de inginer. Se gândeau ce-o fi cibernetica asta? Era obligatoriu să te duci.
„Sunt dereglaje care duc până la urmă la progres”
Creșterea României cu cu ajutorul fondurilor europene
Tudorel Andrei. Fantastic a crescut, să știți. De multe ori nu vedem, dar România a crescut enorm, nici nu poți să compari, uneori mă și feresc, să spun Domnule, atunci eram 23 de milioane, acum suntem 19 milioane. E greu să compari. Sunt două societăți diferite pe care nu ai cum să le compari. Omul e altfel, ia gândiți-vă: să vă dea prosperitate, dar să nu vă dea libertate. Ce faceți? Ce alegeți? Ia spuneți: prosperitate și stați într-o cutie?
Ce perspectivă aveți pentru perioada următoare?
Tudorel Andrei: Să vă spun cu ce am început. Criza care este acuma, în doi, trei ani o să o uităm, cum a fost și cea din 2008, că asta e, este cu urcușuri și coborâșuri, că asta înseamnă economia de piață. Sunt dereglaje care duc până la urmă la progres. Dar cele două probleme actuale ale României, că nu v-am spus decât una din ele, cea de-a doua o să o aprofundăm poate altă dată, aceasta asta e mult mai mare, să știți: deficitele comerciale pe care le avem și sunt mari, 30 de miliarde an de an. Aici o altă poveste frumoasă, cu multe provocări. Și date statistice găsiți multe. Este prea complicat subiectul și nu putem să îl epuizăm acum.
Comentează