Apărarea Flancului Estic al NATO a fost asumată de cei mai aprigi inamici ai Rusiei, țări care au pus mari probleme rușilor. Premierii Poloniei și Finlandei spun că Flancul Estic al UE este crucial pentru apărarea Europei și cer sprijin financiar și coordonare cu NATO, notează Mediafax.
În cadrul Conferinței de presă comune a liderilor prezenți la Summitul Statelor UE de pe Flancul de Est, cei doi prim-miniștri au fost întrebați ce înseamnă, în termeni concreți, rolul de lider pe care Polonia și Finlanda îl asumă pe Flancul Estic al Uniunii Europene.
Poziția Finlandei
Antti Petteri Orpo, prim-ministrul Finlandei a declarat: „Așa cum ați menționat, Finlanda și Polonia își asumă un rol de leadership în acest format al statelor de pe Flancul Estic. Uniunea Europeană a decis că această zonă este esențială pentru apărarea Europei și pentru consolidarea apărării comune.
Am hotărât să lucrăm împreună și să dezvoltăm proiecte concrete. Cooperarea noastră se desfășoară la nivel militar, între miniștrii apărării, în strânsă coordonare cu Comisia Europeană și cu NATO.
Pentru noi, apărarea Flancului Estic înseamnă în primul rând apărare antiaeriană, capacități de drone, forțe terestre și o cooperare foarte solidă. Din partea Comisiei Europene avem nevoie, desigur, de sprijin financiar. În cadrul actualului buget multianual există aproximativ 1,5 miliarde de euro disponibili, iar speranța noastră este ca în viitorul cadru financiar să existe fonduri mult mai consistente dedicate apărării, ceea ce este si țelul nostu”, a încheiat acesta.
Poziția Poloniei
Donald Tusk, prim-ministrul Poloniei: „Cooperarea noastră cu Finlanda și cu celelalte state din regiune nu este ceva nou. Este una dintre cele mai solide și responsabile forme de cooperare politică din Europa.
Avem amenințări și interese comune, proiecte comune și o înțelegere foarte clară a riscurilor de securitate din această parte a Europei. Nu există conflicte de interese între noi, ceea ce face colaborarea extrem de eficientă, nu doar la nivel de lideri, ci și între ministere, în special cele ale apărării dar și la nivel de consilieri.
Este o muncă ce trebuie să fie permanentă. Un obiectiv major este folosirea eficientă a fondurilor europene pentru apărare, iar acest lucru necesită presiune politică puternică și o voce unitară la nivel european.
Astăzi, în Europa, există o înțelegere mult mai clară a nevoilor de securitate ale Flancului Estic. Suntem pragmatici și convinși că acest format de cooperare este esențial nu doar pentru Polonia sau Finlanda, ci pentru securitatea întregii Europe și poate deveni un model pentru alte regiuni. Este important ca acest lucru să fie clar pentru toți partenerii noștri”, a conchis Tusk.
Istoria conflictelor cu rușii/ Războiul de iarnă
Războiul de Iarnă a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Drept consecință, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor la 14 decembrie. Stalin se așteptase să cucerească întreaga țară până la sfârșitul anului, dar rezistența finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deși aceștia din urmă își depășeau numeric inamicii în proporție de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, când țara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 % din teritoriul național și cca 20 % din capacitățile sale industriale.
Rezultatele războiului au fost confuze. Deși până în cele din urmă forțele sovietice au reușit să străpungă apărarea finlandeză, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat războiul fără a fi puternic afectați. Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul internațional al țării a avut de suferit. Chiar mai rău, capacitatea de luptă a Armatei Roșii a fost pusă sub semnul întrebării, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler pentru Operațiunea Barbarossa (atacarea Uniunii Sovietice). Forțele sovietice nu și-au îndeplinit obiectivele inițiale (cucerirea Finlandei), reușind numai să ocupe teritorii în zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvată și, în plus, țara a câștigat un uriaș capital de simpatie internațională.
Tratatul de pace de la 15 martie a oprit preparativele franco-britanice de trimitere de ajutoare Finlandei prin nordul Scandinaviei și a stânjenit, de asemenea, accesul Germaniei naziste la rezervele de minereu de fier suedez. Invaziile germane ale Danemarcei și Norvegiei de la 9 aprilie 1940 (Operațiunea Weserübung) au îndreptat atenția mondială către luptele pentru controlul Norvegiei.
Războiul de Iarnă a fost un dezastru militar pentru Uniunea Sovietică. Stalin a tras învățămintele necesare din acest eșec și și-a dat seama că trebuia renunțat la controlul politic asupra Armatei Roșii. După încheierea războiului cu Finlanda, Kremlinul a inițiat un proces de reinstalare a ofițerilor de carieră în funcțiile militare de conducere și a trecut la modernizarea forțelor armate, hotărâri inevitabile care ar fi permis sovieticilor să reziste unui atac german.
Miracolul de pe Vistula
Bătălia de la Varșovia a fost bătălia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (1918) și a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.
Bătălia de la Varșovia a început pe 12 august și s-a încheiat pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversând râul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți.
Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atât bolșevicii cât și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrântă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătălia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.
Comentează