La aproape doi ani după ce autoritățile olandeze au blocat cererile de studiefinanciering (bursa de stat pentru studenți) asociate ONG-ului Global Confederation of Romanian Students (GCRS), organizația coordonată de Dragoș Henriett Doicu, aflată în centrul unuia dintre cele mai controversate scandaluri cu studenți români, pare să încerce o revenire.
De această dată, miza nu mai este obținerea directă a finanțării, ci un nou discurs: „statul olandez discriminează studenții români”, iar soluția ar fi procese colective, despăgubiri de zeci de milioane de euro și menținerea unei activități formale de freelancer – chiar dacă aceasta este, din nou, una de fațadă.
Informațiile apar într-o investigație recentă a presei olandeze, realizată sub acoperire, care arată că fondatorul GCRS, Dragoș Henriett Doicu, contactează din nou studenți, inclusiv foști colaboratori, cu promisiunea unor „compensații istorice” și a unei strategii juridice care ar forța statul olandez să plătească.
Autoritățile resping însă categoric acest scenariu. DUO, instituția care gestionează studiefinanciering, transmite clar că toate cererile bazate pe activitate pentru GCRS sunt respinse, iar precedentele din instanță confirmă poziția statului.
Noul discurs: „nu bursă, ci despăgubiri”
Potrivit relatărilor jurnalistice, Doicu le-ar spune studenților că finanțarea clasică „nu mai contează”. Important ar fi să rămână în schemă suficient timp pentru a putea participa la un viitor proces colectiv împotriva DUO.
Sumele vehiculate sunt uriașe: inițial zeci de milioane de euro, apoi chiar 50 de milioane, fără ca aceste cifre să fie susținute de hotărâri judecătorești sau proceduri reale în curs.
Un element-cheie din noua strategie este reinterpretarea unei compensații administrative reale: atunci când DUO depășește termenul legal de răspuns (opt săptămâni), poate acorda o compensație unică de până la 1.447 de euro. Această sumă este însă plătită chiar și atunci când cererea este respinsă.
În discursul GCRS, această compensație ar fi prezentată drept „victorie” sau „dovadă” că statul cedează – deși, în realitate, este o procedură standard, fără legătură cu fondul cererii.
Inteligența artificială, noul „angajat” din schemă
Un detaliu revelatoriu din investigația olandeză este modul în care Doicu ar vorbi deschis despre folosirea inteligenței artificiale pentru a genera munca necesară dosarelor.
Studenților li s-ar spune că pot produce rapid articole, texte și materiale cu ajutorul AI, pentru că „în instanță contează să existe documentele, nu cine le-a scris”. Practic, ideea de muncă reală este din nou golită de conținut, fiind redusă la aparență birocratică.
Este același mecanism care a stat la baza scandalului inițial: existența unor facturi, foi de pontaj și „livrabile” care să justifice, pe hârtie, un venit.
Cum a început totul: „bursa” care nu era bursă
Pentru a înțelege de ce această revenire ridică atât de multe semne de întrebare, trebuie refăcut firul poveștii.
În 2023, publicația universitară UKrant a publicat o amplă investigație despre GCRS, arătând cum ONG-ul promitea studenților români o așa-zisă „bursă” care, în realitate, era studiefinanciering obținută prin muncă fictivă.
Mesajele de recrutare erau emoționale și atent calibrate pentru publicul-țintă: tineri din România, atrași de ideea studiilor în Occident, dar blocați de costuri. GCRS se prezenta drept „soluția” care elimina stresul financiar.
Circuitul banilor: o roată care se învârtea în gol
Schema descrisă de zeci de studenți intervievați funcționa aproape identic în toate cazurile:
Familia studentului trimitea lunar o „donație” către GCRS.
ONG-ul vira aceeași sumă studentului, sub formă de „salariu” pentru activitate freelance.
Studentul retrimitea banii familiei.
Familia făcea o nouă „donație”.
Banii se mișcau circular, dar scopul era să existe urme bancare și documente care să arate un venit minim, necesar pentru a primi studiefinanciering de la DUO.
Unii studenți au relatat că banii stăteau în cont doar câteva secunde, suficient cât să apară tranzacția.
„Am facturat 56 de ore. Nu le-am muncit”
Pe hârtie, studenții apăreau ca freelanceri care lucrau cel puțin 56 de ore pe lună – prag folosit frecvent în acea perioadă.
În realitate, spun ei, munca era simbolică sau inexistentă:
articole care nu erau publicate nicăieri,
videoclipuri fără audiență,
șabloane de facturi și pontaje gata făcute.
Un student a declarat că a avut luni întregi în care nu a produs nimic, dar putea factura fără probleme.
Momentul ruperii: când „donațiile” nu s-au mai întors
Pentru mulți, schema a funcționat până într-un punct. Apoi, GCRS a început să întârzie sau să oprească returnarea banilor, invocând diverse motive: controale fiscale, probleme administrative, lipsa „performanței”.
Studenții și familiile lor au rămas cu pierderi directe. În același timp, riscul legal era transferat integral asupra lor: dacă DUO decidea că activitatea nu este reală, studentul risca să piardă finanțarea și să fie obligat să returneze sume mari.
Presiunea politică: cazul ajunge în Parlament
Scandalul a depășit mediul universitar când parlamentarul olandez Pieter Omtzigt a adresat, în octombrie 2023, întrebări oficiale Guvernului despre cazul GCRS.
Omtzigt a cerut explicații privind lipsa de reacție inițială a DUO, deși existau semnale clare. În urma verificărilor și a presiunii publice, instituția a schimbat linia: cererile asociate GCRS au fost respinse sistematic.
Ce spune DUO astăzi: „Nu există zonă gri”
În contextul noii tentative de revenire, poziția DUO este fermă. Potrivit declarațiilor oferite presei olandeze:
nu există procese colective în desfășurare care să valideze strategia GCRS;
există deja hotărâri judecătorești care confirmă dreptul DUO de a respinge cererile;
activitatea pentru GCRS este tratată drept risc major de fraudă.
Cu alte cuvinte, „planul” prezentat studenților nu are acoperire juridică.
„Resping categoric afirmațiile deoarece sunt incorecte și nu reflectă situația juridică reală. […] Referirile la presupuse practici „înșelătoare” sau „ilegitime” nu au nicio bază factuală și sunt rezultatul unor interpretări eronate.” Doicu afirmă în continuare, într-un răspuns pentru presa olandeză, că situația juridică este „complexă” și necesită clarificări prin „proceduri judiciare în curs”.
Victimele invizibile: studenți prinși între speranță și frică
Poate cel mai grav aspect al întregii povești este asimetria de risc. Studenții – tineri, departe de familie, dependenți financiar – sunt cei care pierd bani, timp și uneori dreptul la finanțare.
Unii au declarat că li s-a sugerat că, dacă schema cade, toți sunt complici și vor avea probleme. Alții spun că au rămas tăcuți de teamă sau rușine.
Concluzie: aceeași schemă, altă mască
În 2023, produsul vândut era „bursa”.
În 2026, produsul este „procesul”, „discriminarea” și „despăgubirea”.
Mecanismul de bază rămâne însă același: crearea unei aparențe de legalitate, mutarea riscului pe umerii studenților și folosirea speranței ca monedă de schimb.
Diferența este că, între timp, autoritățile au învățat lecția. Rămâne de văzut câți studenți vor mai fi convinși să creadă, din nou, că „de data asta va funcționa”.
Comentează