Sărbătorile zilei din 6 septembrie 2025 - Pomenirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail; Sf. Mc. Eudoxie
Ortodoxe
Pomenirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail; Sf. Mc. Eudoxie
Greco-catolice
Amintirea minunii din Colose a Sf. Arhanghel Mihail
Romano-catolice
Sf. Zaharia, profet
Sărbătorile zilei din 6 septembrie 2025
Pomenirea minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail este sărbătorită de Biserică în ziua de 6 septembrie.
În Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, zidită deasupra unui izvor cu ape tămăduitoare.
De la aceste ape, 'bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului și tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngerești. Acolo, cel ce intra întâi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toți, și cei dintâi și cei de pe urmă primeau sănătate'. (Viețile Sfinților)
Sfântul lăcaș a fost ridicat de către un păgân din Laodiceea (oraș în Asia Mică), convertit la creștinism în urma vindecării minunate a fiicei sale prin puterea Sfântului Arhanghel Mihail.
Fiica acestuia era mută din naștere, iar prin vedenie tatăl său a fost înștiințat de către Sfântul Arhanghel Mihail să o ducă la acest izvor ca să se vindece. Ascultând, omul a plecat împreună cu fiica sa și, după ce a ajuns la izvor, i-a dat să bea apă, iar aceasta a început să vorbească, strigând: 'Dumnezeule cel creștinesc, miluiește-mă pe mine; Sfinte Mihaile, ajută-mi mie'. (Viețile Sfinților)
Elinul, văzând tămăduirea fiicei sale s-a bucurat și, nepregetând deloc, s-a botezat îndată cu fiica și cu toți casnicii săi, care veniseră cu dânsul. Iar ca semn de mulțumire a zidit deasupra izvorului aceluia o biserică frumoasă, afierosindu-o întru numele Sfântului Arhanghel Mihail.
După 90 de ani de la zidirea sfântului lăcaș a venit în acel loc un copil în vârstă de 10 ani din Ierapole, care se numea Arhip. Acesta a rămas în biserică, postind și făcând rugăciuni ca marii pustnici ai sihăstriilor.
'Că de când se nevoia lângă biserica aceea, slujind lui Dumnezeu, n-a gustat nimic din mâncărurile și băuturile mirenești, nici carne, nici vin, nici pâine nu mânca, ci numai verdețuri de pustie pe care, adunându-le și fierbându-le, le mânca o dată pe săptămână, fără sare, iar băutura lui era o măsură mică de apă.
Cu o răbdare ca aceasta și-a înfrânat trupul prin acest fel de fapte bune, îndreptându-se pe sine din tinerețe și până la bătrânețe, petrecând neschimbat în ele, unindu-se cu totul cu Dumnezeu și asemănându-se vieții celor fără de trup, deși se afla în trup. Hainele lui nu erau de mult preț. Avea numai două rase. Cu una se îmbrăca, iar cu cealaltă își acoperea patul care era așternut cu pietre ascuțite și-l acoperea cu rasa pentru ca cei ce intrau în casa lui să nu vadă asprimea pietrelor. Iar căpătâiul lui era un sac umplut cu mărăcini.
Așa era așternutul acestui fericit nevoitor și aceasta era odihna lui. Iar când avea trebuință de somnul firesc își punea mult ostenitul trup pe acele aspre pietre și pe spini, somnul lui fiind trezire mai mult decât somn și odihna lui chin mai mult decât odihnă. Că, ce ușurare poate fi trupului să se culce pe pietre vârtoase și ce fel de somn este acela ca să-și odihnească cineva capul pe spini? El își schimba haina o dată pe an. Cu rasa pe care o avea pe trup, își acoperea patul, iar cu cealaltă, care era pe pat, se îmbrăca. După un an își schimba rasele tot la fel'. (Viețile Sfinților)
Trăind așa și vorbind cu Dumnezeu prin rugăciune neobosită, s-a făcut un înger al Lui pe pământ, petrecând viață cerească, îngrijindu-se nu numai de mântuirea sa ci și de a multora, căci boteza pe cei necredincioși, întorcându-i la Hristos.
Păgânii din orașul Ierapole s-au hotărât să acopere apa izvorului, iar pe Arhip să-l omoare.
'Odată, adunându-se necurații, se sfătuiră: 'De nu vom astupa cu pământ apa aceea și pe omul acela de nu-l vom ucide, toți zeii noștri vor fi defăimați cu desăvârșire de către cei ce se tămăduiesc acolo' '. (Viețile Sfinților)
Când s-au apropiat însă de biserică mâinile le-au fost amorțite prin minune dumnezeiească, iar cei ce săpau pentru a strica izvorul au fost izgoniți de o flacără care a țâșnit din cristalul apei.
Văzând cele întâmplate, aceștia au săpat cu mare osteneală o albie prin care au fost abătute asupra bisericii apele a două mari râuri, Licocaper și Kufos. Atunci când au deschis calea apelor tumultoase, Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat în chip omenesc și a oprit această distrugere, poruncind apelor să stea, după care deschizând o prăpastie, le-a arătat să intre acolo.
De atunci s-a hotărât ca ziua în care s-a făcut o lucrare atât de minunată prin arătarea îngerească a Sfântului Arhanghel Mihail să fie sărbătorită an de an. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com)
Comentează