Războiul de la graniţa României a schimbat tonul discursului politic, a forţat repoziţionări şi a scos la suprafaţă vulnerabilităţi vechi şi lipsa unei strategii coerente pentru "ziua de după război", consideră Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie "A.D.Xenopol" din cadrul Academiei Române - filiala Iaşi.
Dorin Dobrincu a declarat, pentru AGERPRES, că războiul din Ucraina a influenţat în mod semnificativ discursul politic din România.
"Statul român şi partidele pro-europene au condamnat agresiunea rusă şi au declarat că susţin independenţa şi integritatea Ucrainei. Uneori declaraţiile oficiale nu au avut fermitatea necesară, alteori au existat comentarii discutabile ale unor decidenţi. A fost reluată retorica privind rolul României ca stat de frontieră al NATO şi al Uniunii Europene, mesajele critice la adresa acţiunilor Kremlinului în regiune devenind mai explicite faţă de perioada anterioară. În schimb, anumite formaţiuni politice eurosceptice şi extremiste au relativizat gravitatea conflictului şi au adoptat poziţii apropiate de cele ale Moscovei, lansând naraţiuni false legate de ajutorul acordat Kievului, situaţia minorităţii româneşti sau amplificând teme ale propagandei ruseşti", a declarat cercetătorul.
Totodată, susţine el, impactul războiului s-a resimţit şi în plan militar.
"Armata a beneficiat de mai multă atenţie, bugetul acesteia a fost mărit, achiziţiile de armament şi tehnică de luptă au crescut. Au fost luate, însă într-un ritm lent, şi alte măsuri privind apărarea. S-a pus accent pe nevoia de pregătire pentru o eventuală criză. Cu unele excepţii, se observă totuşi lipsa de pregătire a politicienilor şi militarilor în transmiterea unui mesaj clar, credibil şi eficient privind siguranţa naţională, ceea ce reflectă situaţia reală, îngrijorătoare, din teren", subliniază Dorin Dobrincu.
În opinia sa, "perioada pandemiei de COVID-19 şi cea a războiului din Ucraina, marcate de campanii extinse de dezinformare şi de incapacitatea autorităţilor de a informa corect sau de a sancţiona încălcările legii, au avut drept rezultat o creştere a conspiraţionismului şi populismului".
"Au fost exploatate temerile legate de boală, război, inflaţie şi creşterea costului vieţii. Totodată, au fost scoase de la naftalină vechi frici, precum teama faţă de străini şi de cei percepuţi ca diferiţi. Pe acestea s-au bazat grupurile extremiste - unele transformate în partide şi intrate în Parlament - şi liderii cu mesaj mesianic. Euroscepticismul a crescut, atingând niveluri greu de imaginat în urmă cu câţiva ani. Totuşi, România are încă o majoritate a populaţiei - cel puţin cea care s-a exprimat prin vot - care consideră că ţării îi este mai bine în Uniunea Europeană decât în afara ei şi susţine moderaţia politică, respingând în mod explicit extremismul", explică istoricul.
Conform acestuia, există un consens politic privind politica externă şi de securitate doar în coaliţia de guvernare.
"Stâlpii politicii externe şi ai securităţii României sunt apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi la NATO, precum şi parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii. Politicienii români au susţinut creşterea bugetului apărării, în contextul discuţiilor din interiorul NATO, şi au insistat pe creşterea prezenţei forţelor aliate pe flancul estic, în mod special în România. Tot pe linia apartenenţei noastre la NATO şi UE se înscrie şi ajutorul acordat Ucrainei, militar sau civil. Este util de precizat că România a acordat ajutor ţării vecine cu mare reţinere, mai mult de ochii lumii occidentale, forţată de apartenenţa UE şi NATO. Nici societatea românească nu este foarte generoasă, din motive profunde, culturale", spune Dobrincu.
El atrage atenţia că percepţia asupra leadershipului politic este critică.
"Observatorii atenţi semnalează lipsa de coerenţă şi profesionalism în deciziile de politică externă şi de securitate. Cu prea puţine excepţii, politicienii acţionează oportunist şi improvizează în faţa crizelor politice, ceea ce nu poate ascunde nici inadecvarea, nici lipsa lor de calificare. Adesea se văd şi atitudini contradictorii la oficialii români în chestiunea războiului din Ucraina, ceea ce arată că nu toţi înţeleg sau nu toţi aderă la aceste linii de acţiune. România a urmat în linii mari politica externă a UE şi cea de securitate a NATO, deşi unele declaraţii sau documente de politică publică mi s-au părut nefericite. Este cazul 'independenţei solidare', noţiunea introdusă în Strategia Naţională de Apărare de administraţia Nicuşor Dan în urmă cu câteva luni. Astfel de formulări arată şi confuzia conceptuală şi afişarea unor convingeri solide de către cei care au responsabilitatea guvernării", afirmă Dorin Dobrincu.
El a ţinut să menţioneze că "o slăbiciune majoră a politicii noastre externe o reprezintă incompetenţa multor politicieni care se pronunţă asupra acestui subiect, amestecul prea mare al serviciilor secrete şi politica proastă de personal".
"Toate acestea sunt cunoscute şi în afara României, atât de către aliaţi, care au o încredere mai degrabă limitată în noi, cât şi de către adversari, care ne tot testează, uneori în moduri care ne-au destabilizat. Opoziţia extremistă are o retorică constant ostilă la adresa UE, schimbătoare la adresa SUA, în funcţie de cine deţinea puterea la Washington. Unele formaţiuni politice exprimă simpatii faţă de Rusia, din motive legate de valorile lor politice, din resentiment faţă de UE şi valorile promovate de aceasta, dar şi din oportunism, din dorinţa de a ocupa un spaţiu politic aproape gol până de curând", a mai declarat Dorin Dobrincu.
Conform acestuia, de-a lungul celor patru ani de război total desfăşurat la graniţa de est, analizând faptele şi declaraţiile oficialilor, România a gestionat această criză majoră mai mult la nivel de reacţie imediată.
"Statul român a adoptat poziţia NATO şi UE, s-a aliniat politicii acestora de susţinere a Ucrainei şi de condamnare a agresiunii Rusiei, precum şi de aplicare a sancţiunilor împotriva acesteia. De asemenea, cheltuielile de apărare au fost crescute. Însă România a evitat să iasă în evidenţă, nu a avut iniţiative proprii la nivel regional, a reacţionat cu timiditate chiar când dronele ruseşti i-au încălcat spaţiul aerian. Impresia generală este că jucăm într-o apă mult mai mică decât ne-ar permite-o statura noastră. Aceasta arată lipsă de încredere, de direcţie, de viziune a decidenţilor români. Este esenţial ca România să-şi definească clar direcţiile şi să acţioneze cu curaj, pentru a nu rămâne spectator în faţa provocărilor regionale, care o privesc direct", a mai spus Dorin Dobrincu.
În opinia sa, cea mai mare problemă rămâne ce se va întâmpla după război.
"Lumea de după război va fi una cu mari probleme politice, sociale şi economice. Afectaţi vor fi în primul rând cei direct implicaţi, dar şi cei de lângă, inclusiv noi, care am avut şansa de a nu fi supuşi invaziei. Nimic nu ne-a pregătit pentru ce va urma după", consideră cercetătorul.
El a menţionat că România nu pare să aibă "o strategie clară referitoare la situaţia de după războiul din Ucraina, indiferent care va fi aceea, fie că vom avea un conflict îngheţat, fie o victorie a Rusiei".
"Se clamează apartenenţa noastră la UE şi la NATO, consolidarea apărării şi a rezistenţei la ameninţările externe. Dacă în privinţa armatei s-au luat unele măsuri clare, mai ales legate de înzestrare, în alte privinţe - spre exemplu modul de funcţionare a sistemelor de justiţie şi de forţă, plus coeziunea socială - mă tem că nu stăm prea bine, ba chiar vulnerabilitatea noastră s-a accentuat. Capacitatea de a planifica în mod real - nu de a face scheme pe hârtie, frumos colorate - este redusă, la fel şi punerea în aplicare a planurilor. Lipsa de seriozitate socială, de pregătire se vede în diverse instituţii, inclusiv la vârf", a atras atenţia Dorin Dobrincu.
Comentează