Trei „boli ale copilăriei”, tarifele scumpe, complexitatea reglementărilor și piețele superficiale din țările de tranzit, continuă să afecteze Coridorul Vertical și, deocamdată, pun la îndoială planurile americane de creștere bruscă a vânzărilor de GNL în sud-estul Europei, scrie energypress.gr.
În acest context, și având în vedere că țările din regiune doresc, din motive absolut evidente, să își consolideze semnificativ legăturile energetice cu SUA, cei cinci administratori ai Greciei, Bulgariei, României, Moldovei și Ucrainei se întâlnesc poimâine, vineri, la Chișinău.
În urma mesajelor primite de toate țările aflate pe traseu de către puternicul și apropiatul lui Trump, secretarul de interne Doug Bergham, conform cărora SUA le cere aliaților săi să se alăture obiectivului de înlocuire a gazului rusesc cu gaz american, întâlnirea din Moldova capătă o altă semnificație.
Părțile implicate știu că apelul de la Bergamo va rămâne o literă goală dacă nu va exista o coordonare la nivel înalt între cele cinci guverne și, mai ales, dacă investițiile de-a lungul axei nu vor fi însoțite de tarife și mai mici, care, la rândul lor, ar trebui oferite pentru licitații pe termen lung.
Trei obstacole principale rămân, conform unei analize a firmei de consultanță ICIS, începând cu tarifele de tranzit, unde, în ciuda unei reduceri de 25% până la granița moldo-ucraineană, de unde s-ar aplica o reducere suplimentară de 46%, costurile, potrivit comercianților și furnizorilor, rămân prohibitive.
Costul mediu astăzi pentru transportul gazelor din Grecia în Ucraina este de 9,65 €/MWh, din care peste 30% este perceput de compania de stat românească Transgaz.
În practică, furnizorii și comercianții insistă că „Route1”, produsul combinat creat în comun de cei cinci Operatori, rămâne necompetitiv, aproape de 9 EUR/MWh, inclusiv toate taxele. În plus, este disponibil până în octombrie și este incert dacă disponibilitatea sa va fi prelungită.
„Blocada” românească
În scenariul în care România ar fi de acord să reducă tarifele, costul total ar putea scădea la jumătate, la 5,30 euro/MWh, potrivit firmei de consultanță WECOM, cu sediul la Viena.
Acest lucru este posibil, potrivit companiei, deoarece Transgaz nu este împovărată cu taxe de compresie, în timp ce, în același timp, costurile Rutei Trans-Balcanice au fost amortizate de mult timp (această rută este utilizată de Coridorul Vertical).
Problema tarifelor mari pe care le-ar fi cerut compania românească (pp: se spune că filiala sa din Moldova, VMTG, face același lucru), care duc la creșterea costurilor de tranzit, nu este una recentă.
S-a discutat în luna mai, la Consiliul informal al Miniștrilor Energiei de la Varșovia (Pericolul ca Coridorul Vertical să rămână fără... gaze din cauza costurilor ridicate de tranzit - Ce s-a discutat la Consiliul Miniștrilor Energiei de ieri și care este poziția Greciei), ministrul adjunct al Mediului și Energiei, Nikos Tsafos, vorbind la acea vreme despre necesitatea schimbării tacticilor urmate de anumite țări, implicându-se și România.
De atunci, în urma reacțiilor clientului final al gazelor transportate, și anume compania ucraineană D.Trading (o filială a DTEK), și a presiunilor americane, s-au făcut pași înainte, iar Operatorii au convenit asupra unui produs unic și cu tarif redus (Ruta 1), însă proiectul se află încă într-un stadiu incipient.
Piețele de gaze naturale sunt superficiale
Al doilea obstacol pentru Coridorul Vertical este faptul că niciuna dintre țările de pe traseu nu a reușit să dezvolte o piață a gazelor naturale cu o lichiditate semnificativă, capabilă să permită traderilor accesul la volume mari la prețuri competitive, timp de atâția ani.
În cazul Bulgariei, de exemplu, așa cum notează analiștii ICIS, Balkan Hub-ul ar putea oferi o oarecare lichiditate datorită volumelor tranzacționate de gaze ieftine, în mare parte de origine rusească, însă această piață rămâne, de asemenea, foarte superficială.
Și mai presus de toate, este vulnerabilă la intervențiile guvernamentale, o caracteristică comună altor piețe vecine, care în mod tradițional au o lichiditate limitată.
Incertitudinea reglementară
Al treilea element evidențiat de analiști se referă la imprevizibilitatea și opacitatea permanentă a reglementărilor cu care se confruntă cei care efectuează tranzacții în regiune, o problemă ridicată și săptămâna trecută de ministrul Mediului și Energiei, Stavros Papastavrou.
„Furnizorul nu ar trebui să aibă de-a face cu patru sau cinci țări diferite și cu un număr egal de sisteme de reglementare și fiscale diferite”, a declarat ministrul Energiei și
Resurselor Minerale, St. Papastavrou, de la Forumul Gastech din Milano, în prezența domnului Bergham.
În cazul operatorului bulgar Bulgartransgaz, publicarea tarifelor de transport pentru 2026 este încă în așteptare - așa cum notează ICIS - chiar dacă licitațiile anuale au avut loc acum două luni.
„În cazul autorității de reglementare ucrainene NERC, directorii acesteia insistă să nu publice reglementările în limba engleză sau cel puțin să permită traducerea paginii lor prin Google, iar solicitările repetate din partea comercianților și furnizorilor nu au primit răspuns”, se notează în mod specific.
În România, cei interesați să intre pe piața gazelor naturale din țară sau din Republica Moldova, dar care nu cunosc limba română, se confruntă cu bariere lingvistice similare din cauza lipsei directorilor vorbitori de limba engleză, inclusiv a directorilor generali ai operatorilor respectivi Transgaz și VMTG.
Poziția Moldovei
În ceea ce privește Republica Moldova, scopul este de a asigura gaze naturale atât pentru propriii consumatori, cât și pentru cei din Transnistria, care sunt alimentați în prezent cu gaze din conducta românească VTP și, în special, prin interconectorul România-Republica.
Săgețile traderilor sunt din nou îndreptate spre Transgaz, deoarece, potrivit furnizorilor citați de ICIS, compania, în loc să își reducă propriile tarife, solicită altor Operatori să le reducă cu 50%, în timp ce face presiuni simultan asupra Bulgariei pentru a-și mări capacitatea cu 3-4 milioane de metri cubi/zi.
Comentează