Într-un decor spectaculos, dominat de stânci roșii și o liniște aproape ireală, Canionul Boynton este considerat unul dintre cele mai misterioase locuri din Statele Unite. Potrivit unor teorii, aici s-ar afla o intrare către o rețea de tuneluri subterane care ar ajunge până în California.
Recunoscut oficial drept unul dintre cele patru „vortexuri” energetice din Sedona, locul a devenit, în timp, un punct central pentru diverse speculații.
Acestea combină istoria dureroasă a triburilor native cu ipoteze despre tehnologii extraterestre și existența unor baze militare subterane secrete. În jurul canionului s-a conturat astfel o poveste fascinantă despre tuneluri ascunse care ar lega Arizona de California.
Între mit și istorie: enigma Lakota și tunelurile ancestrale
Rădăcinile misterului coboară până în secolul al XIX-lea. Potrivit tradiției vracilor tribului Lakota Sioux, un grup de indieni care fugeau de cavaleria americană ar fi fost încolțiți în Boynton Canyon. Geografic, canionul este o „fundătură”, înconjurat de pereți de gresie verticali, imposibil de escaladat rapid sub focul armelor.
Documentele istorice ale armatei SUA confirmă numeroase ciocniri în regiune în timpul Războaielor Apache (1849-1886), însă legenda spune că, atunci când soldații au intrat în vale pentru a finaliza asediul, nu au găsit nicio urmă de viață.
Arhitecții din alte lumi: moștenirea „oamenilor stelelor”
Explicația oferită de nativi este tulburătoare: accesul într-un sistem de tuneluri străvechi, preexistent civilizației lor, care ar străbate scoarța terestră pe o distanță de peste 500 de kilometri, până în actualul stat California.
Indienii susțin că aceste tuneluri nu au fost construite de mâna omului, ci de „oamenii stelelor”, iar obiectele găsite în interior erau considerate tabu, fiind protejate de forțe nevăzute, scrie retetesivedete.ro.
De la relaxare la suspiciuni de nivel militar
Suspiciunile au crescut odată cu ridicarea complexului Enchantment Resort chiar la intrarea în canion. Deși oficial este un centru de relaxare de top, cu terenuri de tenis și spa-uri exclusiviste, pasionații de investigații neconvenționale și foști angajați au raportat anomalii constante.
Zgomote de joasă frecvență, vibrații nocturne și prezența unor guri de ventilație camuflate în stâncă au alimentat ipoteza că resortul servește drept paravan pentru o intrare într-o bază subterană masivă.
Artefactele care sfidează legile fizicii
Se vehiculează că în timpul excavațiilor au fost descoperite artefacte metalice cu proprietăți fizice necunoscute, mașinării circulare cu diametre de până la cinci metri, asemănătoare unor „sextant” gigantice sau celebrei „porți stelare” din cinematografie.
Conform surselor, aceste obiecte ar fi fost transferate sub maximă securitate către Groom Lake (Zona 51) pentru inginerie inversă.
Proiectul VHST: știința din spatele rețelei Rand Corporation
Din punct de vedere tehnic, posibilitatea existenței unor astfel de tuneluri este legată adesea de Rand Corporation, o organizație de cercetare care, în anii ’70, a publicat studii despre „Sistemele de Transport Subteran de Mare Viteză” (VHST).
Teoreticienii susțin că tehnologia de forare cu laser sau propulsie nucleară a permis crearea unei rețele de tuneluri care unesc astăzi peste 80 de orașe subterane pe teritoriul SUA.
Metropole dotate cu sisteme de transport feroviar
Aceste buncăre tehnologizate nu sunt simple adăposturi, ci metropole dotate cu sisteme de transport feroviar pe pernă magnetică, destinate supraviețuirii elitei politice și economice în cazul unei catastrofe globale.
Se speculează că lifturile către această „lume de dedesubt” sunt ascunse în clădiri guvernamentale banale sau în mari noduri de transport din orașe precum Denver sau Washington.
Deși geologii explică peșterile din Sedona prin eroziune naturală, iar armata neagă existența bazelor sub Boynton Canyon, persistența martorilor oculari și a tradițiilor native sugerează că sub stâncile roșii se află mai mult decât nisip și piatră.
Dar arhivele despre Camp Verde și conflictele cu triburile Apache confirmă utilizarea canioanelor ca locuri de refugiu unde grupuri mari de oameni „dispăreau” în rețele de tuneluri sau peșteri greu accesibile.
Comentează