Inteligenţa artificială începe să funcţioneze ca ”o oglindă text” pentru persoanele nevăzătoare, permiţându-le să primească descrieri detaliate ale propriului aspect, ale hainelor şi ale mediului înconjurător, informaţii care până recent erau greu sau imposibil de accesat.
Pentru mulţi utilizatori, această tehnologie transformă modul în care se raportează la identitatea lor vizuală şi la lumea din jur, relatează BBC.
Aplicaţii precum Be My Eyes, Envision şi Aira Explorer oferă descrieri generate de AI ale trăsăturilor faciale, ţinutelor sau spaţiilor, ajutând utilizatorii să gestioneze activităţi de zi cu zi, îngrijire personală, machiaj, potrivirea hainelor sau chiar descifrarea fotografiilor vechi.
Creatoarea de conţinut Lucy Edwards, care şi-a pierdut vederea după copilărie, spune că aceste instrumente acoperă un gol major: ”Toată viaţa, persoanele nevăzătoare au trăit cu ideea că a te vedea pe tine însuţi este imposibil. Dintr-odată avem acces la toate aceste informaţii despre noi, despre lume. Ne schimbă vieţile.”
Tehnologia oferă pentru prima dată un cadru prin care persoanele nevăzătoare pot forma o imagine mai clară despre propriul aspect, fie că nu au văzut niciodată, fie că şi-au pierdut vederea mai târziu.
”Nu am avut o opinie reală despre faţa mea în ultimii 12 ani”, spune Edwards.
Directorul Envision, Karthik Mahadevan, afirmă că una dintre cele mai frecvente întrebări primite este: ”Cum arăt?”
AI poate descrie inclusiv fotografii de pe internet şi imagini din trecut, oferind acces la amintiri vizuale anterior inaccesibile.
”Poate să-mi spună cum arătam lângă soţul meu în ziua nunţii”, spune Edwards.
Totuşi, apar şi riscuri emoţionale. Cercetătoarea Helena Lewis-Smith avertizează că feedbackul vizual generat de AI poate alimenta presiuni nerealiste legate de imaginea corporală, la fel cum se întâmplă în rândul persoanelor cu vedere. Uneori, AI poate sugera ”idealuri” ale frumuseţii bazate pe biasuri algoritmice: de exemplu, comentarii precum ”Pielea ta este hidratată, dar nu arată ca pielea perfect uniformă din reclamele de beauty” sau ”Poate dacă linia maxilarului ar fi mai puţin alungită...”
Acest tip de feedback poate amplifica insecurităţile şi poate afecta sănătatea mintală. ”Cu cât presiunea asupra corpului este mai mare, cu atât cresc cazurile de anxietate şi depresie”, spune Lewis-Smith.
Limitările tehnice ale AI complică şi ele experienţa utilizatorilor. Mahadevan recunoaşte că instrumentele pot greşi, schimbând culori de păr, expresii sau inventând detalii atunci când informaţia vizuală este insuficientă. Joaquín Valentinuzzi, utilizator nevăzător, spune că aceste erori pot afecta încrederea:
”Te poate face să te simţi nesigur dacă foloseşti aceste descrieri ca bază pentru autocunoaştere.”
Cercetătorii subliniază că AI nu înţelege contextul, emoţiile sau identitatea corporală în profunzime.
”Imaginea corporală nu este unidimensională. AI nu poate analiza cine suntem în diverse momente sau ce ne defineşte expresiile.”, afirmă Meryl Alper de la Northeastern University.
Deşi tehnologia este încă la început, mulţi utilizatori descriu accesul la informaţie vizuală drept profund transformator, o formă de autonomie pe care nu au avut-o niciodată. Totodată, impactul emoţional şi psihologic rămâne un teritoriu pe care atât utilizatorii, cât şi cercetătorii îl explorează cu prudenţă.
Comentează