De la keto și paleo, până la veganism și post intermitent, dietele au devenit tot mai numeroase și mai greu de comparat. Printre ele se strecoară și un concept relativ nou: dieta „pegan”, care promite echilibru între alimentația bazată pe plante și consumul moderat de produse animale.
Conceptul, formulat de medicul american Mark Hyman într-o postare pe blogul său din 2014, a devenit din ce în ce mai popular, odată cu publicarea cărții sale "Food: What the Heck Should I Eat (2018)", potrivit unui material publicat de The Washington Post.
Peganismul este adesea prezentat drept o variantă mai moderată și mai ușor de urmat decât dietele keto sau veganismul strict. În practică, însă, lucrurile sunt mai nuanțate, scrie Adevărul.
Dieta pegană este, în esență, un regim alimentar predominant bazat pe plante. Aproximativ 75% din farfurie ar trebui să fie ocupată de fructe și legume, în special de cele intens colorate. Acesta este, fără îndoială, unul dintre punctele forte ale dietei, în condițiile în care populația consumă, în medie, prea puține alimente de origine vegetală.
Creșterea aportului de legume și fructe duce automat la un consum mai mare de fibre, un element-cheie într-o alimentație sănătoasă. Necesarul zilnic recomandat este de aproximativ 25–35 de grame, iar fibrele sunt asociate cu beneficii multiple: susținerea sănătății cardiovasculare, reglarea digestiei și reducerea riscului de cancer, în special de colon.
„Chiar cred că nu mâncăm suficiente plante, fructe și legume și nu ne atingem aportul zilnic de fibre. Pentru cei care preferă o alimentație bazată pe plante, dar se simt copleșiți de o dietă complet vegană, peganismul poate fi o opțiune”, a explicat unul dintre specialiștii citați de The Washington Post.
Totuși, dieta vine cu o primă limitare: fructele sunt restrânse aproape exclusiv la fructe de pădure, considerate mai sigure din perspectiva indicelui glicemic. Alte tipuri de fructe sunt privite cu suspiciune, pe motiv că ar crește rapid nivelul zahărului din sânge, o abordare care nu este susținută unanim de comunitatea științifică.
Un alt pilon al dietei pegan este accentul pus pe grăsimi considerate sănătoase. Peștele gras și semințele de in sunt recomandate pentru aportul de acizi-grași omega-3, esențiali pentru sănătate și adesea insuficienți în dietele moderne. Sunt recomandate frecvent și nucile, avocado, măslinele și uleiurile asociate, fiind surse de grăsimi sănătoase.
Totuși, dieta permite și cantități moderate de grăsimi saturate, provenite din carne și produse lactate atent selecționate: unt, ghee, cu condiția să fie produse „curate” și sustenabile. Proteinele animale sunt tratate mai degrabă ca un „condiment” decât ca element central al mesei, iar peștele și fructele de mare, cu precădere speciile cu mercur redus, sunt recomandate în locul cărnii roșii.
Această abordare se suprapune, în mare parte, peste principiile unei diete flexitariene bine construite. Totuși, dieta pegană recomandă limitarea leguminoaselor, inclusiv a fasolei, care poate fi consumată ocazional, în cantități mici, aproximativ o jumătate de cană, deși acestea sunt recunoscute, în general, ca surse valoroase de fibre și proteine vegetale.
Un element controversat al dietei pegan este lista lungă de alimente și ingrediente numai bune de evitat. De asemenea, dieta limitează zahărul adăugat și exclude produse procesate sau potențial contaminate: legume și fructe cu pesticide, carnea și lactatele provenite de la animale tratate cu antibiotice sau hormoni, precum și alimente cu aditivi, conservanți, coloranți artificiali sau îndulcitori.
Mark Hyman își rezumă filosofia dietei sale într-o formulă simplă: „Dacă Dumnezeu a făcut acel aliment, mănâncă-l; dacă omul l-a făcut, lasă-l”. Mesajul său este atractiv, dar specialiștii atrag atenția că o astfel de abordare poate duce la ortorexie, o preocupare excesivă pentru a mânca „perfect”, care vine la pachet cu efecte negative asupra sănătății mintale și vieții sociale.
Totodată, dieta interzice grâul și alte cereale care conțin gluten, cu excepția consumului ocazional de einkorn, un soi antic de grâu. Sunt limitate și cerealele fără gluten, precum quinoa, orezul brun, ovăzul sau amarantul, pe motiv că ar crește glicemia sau ar putea declanșa reacții autoimune, afirmații care, totuși, nu sunt susținute de dovezi solide pentru populația generală, susțin specialiștii citați de The Washington Post.
În privința lactatelor, poziția inițial strictă a lui Hyman s-a schimbat, în timp. Sunt permise ocazional iaurtul, kefirul, untul, ghee-ul sau unele brânzeturi, preferabil din lapte de capră sau oaie, produse organic, obținute din ferme care respectă bunăstarea animalelor.
Specialiștii subliniază că orice dietă vine și cu un beneficiu indirect: te obligă să te gândești la ce mănânci. Planifici mesele, îți controlezi porțiile, reduci consumul de fast-food și de alimente ultra-procesate. Acest proces, în sine, poate avea efecte pozitive.
Problema apare atunci când regulile devin un scop în sine, iar alimentația se transformă într-o sursă constantă de anxietate. Peganismul oferă idei utile: mai multe plante, mai puține alimente procesate, dar și restricții care, pentru majoritatea oamenilor sănătoși, nu sunt necesare.
Comentează