Potrivit informațiilor pe surse, în Curtea Constituțională nu s-a conturat, până în acest moment, o opinie majoritară privind legea pensiilor magistraților.
Discuțiile sunt fragmentate, cu mai multe nuanțe pe articole-cheie, iar scenariul unei decizii luate la limită pare, deocamdată, cel mai probabil: unanimitatea este exclusă, iar convergența pe un text comun întâmpină rezistențe în interiorul plenului.
Contextul intern este complicat și de presiunile politice din jurul subiectului, ceea ce a sporit prudența judecătorilor constituționali. Mai multe surse arată că miercuri, 24 septembrie 2025, Curtea ar putea să nu dea o soluție pe fond, ci să amâne pronunțarea, tocmai pentru a rafina argumentele și pentru a încerca, dacă va fi posibil, o decizie care să reziste la criticile ce vor urma.
Ce judecă, de fapt, Curtea
Pe masa CCR se află sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată după ce Guvernul și-a angajat răspunderea pe pachetul care „reformează” pensiile magistraților. Dosarul este fixat pentru miercuri, 24 septembrie, însă lipsa unei majorități clare face plauzibilă varianta amânării. În joc nu este doar arhitectura noilor formule de calcul, ci și o serie de principii constituționale – de la securitatea raporturilor juridice până la protecția statutului magistraților.
Legea contestată schimbă substanțial regulile: plafonarea pensiei la 70% din ultimul venit net înainte de pensionare, creșterea vârstei de pensionare până la 65 de ani, noi criterii de actualizare și un prag de vechime totală în jur de 35 de ani. Fiecare dintre aceste elemente ridică probleme specifice de constituționalitate, mai ales în privința regimului tranzitoriu și a modului în care se protejează așteptările legitime ale celor aflați aproape de pensionare.
Miza sesizării și valențele politice
ÎCCJ a decis, la începutul lui septembrie, trimiterea legii la CCR, invocând afectarea independenței justiției prin diminuarea pensiei de serviciu și prin schimbarea brutală a parametrilor de pensionare. Magistrații reclamanți arată că, deși legiuitorul are marjă de apreciere, aceasta nu poate anula specificul statutului constituțional al judecătorilor și procurorilor.
Pe de altă parte, Guvernul a integrat reforma în pachetul de măsuri pentru stabilizarea financiară, în contextul presiunilor pe deficit. De aici și intensitatea presiunilor politice: o validare fără tăieturi ar fi un câștig de imagine pentru Executiv, în vreme ce o admitere a obiecțiilor – parțială sau totală – ar împinge puterea să revină rapid cu corecții. În jurul Curții s-a creat, astfel, un climat de așteptare încărcată, alimentat de declarații din tabere opuse și de un lobby discret dar persistent.
Ce se poate întâmpla miercuri
Chiar dacă pe ordinea de zi figurează pronunțarea, scenariul amânării este foarte serios luat în calcul, spun sursele noastre. Amânarea ar oferi Curții timp pentru a calibra soluția și, eventual, pentru a negocia formule care să reducă numărul de opinii separate. Dacă se va intra totuși pe fond, sunt posibile trei direcții: respingerea sesizării (cu menținerea întregii legi), admiterea parțială (tăierea anumitor articole sau a unor segmente de tranziție) ori admiterea integrală.
Consecințele diferă semnificativ. O respingere ar consolida rapid cadrul nou, cu impact imediat în plan administrativ. O admitere parțială ar obliga Guvernul și Parlamentul să corecteze secțiunile vizate, deschizând o fereastră scurtă de (re)legiferare. O admitere integrală ar însemna resetarea întregii reforme, pe fondul unei presiuni bugetare care nu dispare, ci se agravează. În toate variantele, magistrații aflați la final de carieră așteaptă clarificări pentru a ști dacă, când și în ce condiții se pot pensiona.
Comentează