Dacă tensiunea escaladează în zona Mării Negre, România nu are nave însă lipsa poate fi suplinită de aviație. Care este rolul României în scenariile NATO într-o astfel de situațiea explicat ministrul Apărării, Radu Miruță.
Radu Miruță a fost întrebat, marți seara, la TVR, ce se întâmplă dacă mâine tensiunea escaladează în Marea Neagră și care este rolul României în scenariile NATO.
Hub de securitate
„Noi vrem la Marea Neagră să avem un hub de securitate pe țărmul românesc. Al Uniunii Europene, dar cu cortul pus în România. Eu nu mă pot duce nici la NATO, nici la UE să folosesc cu foarte multe argumente astea dacă nu arăt că fac ceva pentru asta. Ce ține apa acum... avem patru contracte puse în SAFE pentru... avem două contracte pentru patru nave. Este ceva ce n-am avut”, spune Miruță.
Suportul aviației
De asemenea, mai există și suportul avioanelor F-16, radarele pe care le avem suplimentar și care, de pe pământ supraveghează zona Mării Negre.
„Avem ceva în plus. Nu e ca și cum situația e - cu excepția Turciei - restul țărilor riverane sunt numai îndreptățite să ceară asta. Suntem țară membră NATO. Ce se întâmplă la Marea Neagră influențează o bucată din Flancul Estic. Noi spunem, nu venim doar cu mâinile la spate și spunem, vrem noi hub de securitate la Marea Neagră. Uite, am cumpărat o corvetă, o corvetă ușoară, o navă de patrulare”, a spus Radu Miruță.
Mecanismul SAFE
Ministrul Apărării, Radu Miruță, a explicat, marți seară, modul în care România integrează programele de înzestrare militară prin mecanismul SAFE și procentul de producție locală prevăzut, precizând că, dintre cele 21 de programe, 11 sunt realizate doar de țara noastră.
Întrebat câte dintre cele 21 de programe vor fi integrate în România, Miruță a precizat că 11 sunt achiziții unice, realizate doar de România, iar 10 sunt achiziții în comun cu alte state europene, precum programul pentru rachetele Mistral.
„11 sunt achiziții singulare. Achiziții singulare înseamnă că România e singură în achiziția respectivă și pentru toate astea trebuie să există un procent de localizare în România”, a spus ministrul Apărării, la TVR.
„Există o platformă centralizată, noi spunem care sunt achizițiile noastre unice, poate că sunt și alte țări care vor să se lipească de comanda României. Ăla e bonusul care vine suplimentar, nu știm dacă se va întâmpla sau nu se va întâmpla”, a explicat ministrul.
Sistemul de achiziții
Miruță a precizat și motivele pentru care achizițiile nu pot fi făcute în comun cu alte state.
„Noi nu putem să facem toate achizițiile în comun cu alții din două motive. Unul, vrem să folosim banii ăștia pentru a dezlega, a dezmorți fabrici din România. Al doilea lucru, armata română nu e tot timpul în pas ca necesitate cu armata altor țări. Poate că ce cumpărăm noi acum, Franța, Germania, a cumpărat deja. Și mă uit și eu la ce are nevoie armata țării mele. Și de asta avem 11 proiecte singulare”, a spus el.
El a subliniat că, deși doar 11 proiecte sunt unice, acestea reprezintă aproximativ 70% din valoarea totală a achizițiilor militare, procent calculat doar pentru partea de armament.
În plus, el a explicat importanța unui procent realist de localizare.
„Punerea unui procent agresiv crește prețul nerezonabil. Dacă vrei 100% producție în România, prețul ar putea fi aproape dublu. Trebuie să analizăm ce procent merită în funcție de cost și tehnologie”, a completat Miruță.
Radu Miruță a atras atenția asupra nevoii de a dezvolta industria navală.
„Vrem la Marea Neagră să avem un hub de securitate pe țărmul românesc. Avem acum contract pentru 900 de milioane pentru patru nave. Am pus bani în SAFE pentru încă patru. Este ceva ce n-am avut și acum avem. Mai există suportul pe care îl avem cu avioanele F-16, radarele suplimentare care supraveghează zona Mării Negre”, a completat Miruță.
Referitor la riscul de a pierde finanțarea, ministrul a fost tranșant: „Dacă nu vom reuși să producem până în 2030, nu înseamnă că pierdem toți banii. Vom pierde proporțional ce n-am produs. De exemplu, din 298 mașini de luptă ale infanteriei, dacă se vor produce 200, nu pierdem toți banii; alea-s finanțate, 98 pierdem, dar 200 vor fi produse în România”
Lecțiile învățate de România
Întrebat ce lecții concrete a învățat România și ce s-a schimbat efectiv în propria apărare, cum era în 2022 și cum este acum, la 4 ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Radu Miruță a spus că acum România are o nouă lege a Apărării în dezbatere în Senat, inițiată acum trei ani.
„Și m-am uitat, sunt amendamente care actualizează propunerea din legea Apărării Naționale, raportată la ce se observă pe frontul din Ucraina. Se discută despre aeronave fără pilot, se discută despre atacuri hibride, vedem echipamente de luptă pe front care fac diferență doar două săptămâni, că după două săptămâni și partea adversă dezvoltă tehnologie de la dronele care inițial erau buriate până la dronele care zboară conectate cu fibra optică. Evident că oricât de mult ai pregăti și ai face strategie, atunci când livrezi produsele pe care le proiectezi pe front, se mai schimbă lucruri. Acolo este experiența celor care produc armament. Dar dincolo de tehnologiile astea care și-au dovedit diverse eficiențe, eu observ că s-a reușit ceva ce nu s-a imaginat, și anume unitatea țărilor membre ale Uniunii Europene. Din acea incursiune de o noapte în care nici n-a apucat să se facă prea multe burtiere, că Rusia invada definitiv zona respectivă din Ucraina, am ajuns în situația în care astăzi avem patru ani și n-au reușit să-și atingă scopul”, spune ministrul Apărării, la TVR.
Curajul ucrainenilor
„Dincolo de soldații, de militari ucrainieni care luptă brav acolo, este un sprijin semnificativ din partea țărilor membri ale Uniunii Europene, ale Statelor Unite și cine mai considerat că este nevoie să ajute Ucraina. S-a creat o unitate. Adițional, dacă vreți, în al treilea rând, s-a conștientizat necesitatea de sporirea capacităților de producție pe teritoriul național al fiecarei țări”, mai spune ministrul.
Astfel, potrivit ministrului Apărării, România are astăzi, spre diferență de ce n-avea doar anul trecut, 21 de proiecte de înzestrare prin acest mecanism SAFE de finanțare.
„Să derulezi 21 de proiecte (...) din care, până în 2013, adică în patru ani, trei ani și jumătate, patru ani, să ai pentru unele dintre ele fabrici în România, care acum nu sunt construite, finalizate și produse livrate este ceva complicat și pentru o firmă privată, unde managementul funcționează foarte eficient”, a spus Miruță.
Situația industriei de apărare
„A fost o problemă închiderea ochilor politici care trebuiau să bifeze un offset care nu era bifat, ca să fim foarte deschiși. Povestea nu este că scrie acolo ceva, ci este să accepți neîndeplinirea unor lucruri. Din cele 21 de proiecte, sunt trei categorii: este o categorie care se va face, probabil, în totalitate în România. Este o categorie care se va face parțial în România. Și este o categorie care se va cumpăra de pe raft. Pentru că nu transferă nimeni licență pentru 5, 6, 7 produse, licența fiind foarte scumpă. Cele mai multe dintre ele sunt cu localizare în România. Asta înseamnă că nu vom cumpăra vechituri de la francezi, de la nemți, cum am tot auzit, că folosiți banii din save să veniți cu rablele lor în România. Este fix invers. Și este narativul celor care se bucură că Rusia încă rezistă în Ucraina și ea. În România, deschis vorbind, avem o industrie națională de armament, de producere a armamentului, foarte învechită”, explică Miruță.
El a mai spus că atunci când a afirmat că la Ministerul Economiei „sunt copaci care cresc în hale în care se făcea producție”, n-a făcut nicio metaforă.
„Așa este. În același timp, la Armata Română, avem militari care vor înzestreare cu tehnologie de ultimă generație. La o adică ei se duc cu pieptul înaintare și este legitim să vrea tehnologie de ultimă generație. Și la mijloc este o dorință ca tehnologiea asta de ultimă generație să fie produsă în fabricile care de 30 de ani nu au mai primit deloc, nimic, investiții și unde acum cresc copaci. Și am gândit acest mecanism SAFE ca un jeton prin care să dezmorțim acele fabrici. Și asta se poate și se va întâmpla la modul realist. Pentru că noi spunem în felul următor: Armata Română dă comanda. România are bani. România n-are tehnologie pentru toate produsele astea. Și mergem la firme care au tehnologie. Și le spunem, vreți, nu știu, 3 miliarde de euro pentru mașina de luptă a infanteriei? Nu o să vedeți niciun producător că spune nu, că e o sumă imensă. Și eu zic, bine, am stat la masă, spui că vrei, continuăm. Eu vreau ca asta să se facă în România, nu știu, 60-70-80% decât o spune Ministerul Economiei. Și ei încep să spună că nu pot 70, că pot 50, că noi spunem să poartă o negociere. Asta înseamnă că acolo unde acum este copac crescut, care nu se poate rupe cu mâna că nu e o buruiană, cu drujba de tăiat, vine un brat robotizat care va aduce tehnologia a firmei care va face, împreună cu angajații din România, într-un joint venture între industria națională și această companie care are tehnologia, acest produs aici”, a spus Miruță.
Comentează