Câmpurile agricole din Uniunea Europeană se pregătesc pentru introducerea unei noi generații de culturi, obținute prin așa-numitele noi tehnici genomice, cunoscute sub acronimul NGT. Deși sunt adesea descrise drept „noi OMG-uri”, aceste plante diferă substanțial de organismele modificate genetic clasice și au devenit subiectul unei decizii majore la nivel european.
Ce sunt plantele obținute prin NGT
Spre deosebire de OMG-urile tradiționale, care presupun introducerea de ADN străin pentru obținerea unor trăsături precum rezistența la erbicide sau dăunători, NGT-urile modifică genomul plantelor fără a adăuga material genetic din alte specii. Tehnologiile de editare genomică, precum CRISPR-Cas9, permit intervenții punctuale, comparabile cu mutații care ar putea apărea și în mod natural, dar realizate mult mai rapid și controlat.
Deși aceste tehnici sunt folosite de peste două decenii și sunt deja autorizate în state precum SUA și China, în Uniunea Europeană ele au fost, până recent, încadrate juridic în aceeași categorie cu OMG-urile clasice și, în consecință, interzise la cultivare, cu excepția unor suprafețe experimentale limitate.
Miza agricolă: rezistență, randamente și mai puține pesticide
Situația s-a schimbat la începutul lunii decembrie 2025, când Parlamentul European a anunțat un acord care permite utilizarea plantelor NGT în agricultura europeană. Decizia este susținută de marile organizații agricole, care văd în aceste soiuri o soluție pentru adaptarea la schimbările climatice, reducerea consumului de pesticide și obținerea unor randamente mai mari pe suprafețe mai mici.
Conform acordului, relaxarea reglementărilor se aplică exclusiv plantelor din categoria NGT-1, adică celor care au suferit cel mult 20 de modificări genetice. Pentru plantele NGT-2, cadrul legal rămâne neschimbat, fiind aplicate aceleași reguli stricte ca în cazul OMG-urilor clasice.
Unde se trage linia: NGT-1 versus NGT-2. Punctele sensibile ale acordului
Un element controversat al noii legislații este legat de informarea consumatorilor. Semințele destinate agricultorilor vor trebui etichetate ca „NGT-1”, însă această mențiune nu va fi obligatorie pe produsele alimentare rezultate, fapt care a stârnit critici din partea unor organizații civice și de mediu, îngrijorate de lipsa de transparență și de control.
Susținătorii acordului vorbesc despre un pas strategic pentru securitatea alimentară a Uniunii și pentru competitivitatea agriculturii europene, în timp ce criticii avertizează asupra riscurilor unei supravegheri insuficiente. Cert este că, odată cu acest acord, agricultura europeană intră într-o nouă etapă, în care granița dintre inovație și precauție va fi atent testată.
Comentează