România a pierdut astăzi o martoră directă a unei epoci zbuciumate și un reper de discreție și demnitate. Marilena D’Albon, fiica profesorului Grigore T. Popa, a încetat din viață la Iași. Era ultimul copil în viață al marelui anatomist și intelectual, cel care a rămas în memoria istoriei drept pionier al neuroendocrinologiei și victimă a totalitarismului comunist.
Vestea tristă a fost anunțată de medicul și istoricul Richard Constantinescu: „Astăzi a părăsit această lume doamna Marilena D’Albon, fiica profesorului Grigore T. Popa. O prezență discretă, dar demnă, purtătoare a unei moșteniri intelectuale și morale neprețuite.”
O viață discretă, cu farmec și sensibilitate
Marilena D’Albon a fost descrisă de cei care au cunoscut-o drept o persoană sensibilă, rafinată, cu un farmec aparte și trăsături fine care aminteau de tinerețe. A preferat să rămână în umbră, dar a contribuit activ la păstrarea vie a memoriei tatălui său.
De-a lungul anilor, a oferit mărturii despre atmosfera de familie din casa profesorului Grigore T. Popa, despre prieteniile intelectuale ale acestuia, dar și despre greutățile cumplite trăite după instaurarea regimului comunist. A participat la manifestări comemorative dedicate tatălui ei, evocându-l drept un om calm, autoritar fără a ridica vocea, preocupat atât de cercetare și viața academică, cât și de familie.
Legături cu istoria României
Marilena D’Albon a fost, în tinerețe, domnișoară de onoare la Curtea Regală. Viața personală a purtat-o în inima istoriei românești: primul ei soț, Alfred Winkler, a fost primar al Iașului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar după moartea acestuia, s-a recăsătorit cu profesorul universitar Gerard D’Albon, cadru didactic la Politehnica din Iași. Din această căsătorie s-a născut fiul ei, Jack, devenit arhitect, stabilit în Germania după o perioadă petrecută la Iași.
Moștenirea lui Grigore T. Popa
Figura tatălui său, Grigore T. Popa (1892–1948), este una dintre cele mai luminoase și, în același timp, tragice din știința și cultura românească. Anatomist de renume mondial, pionier al neuroendocrinologiei prin descoperirea sistemului vascular port hipofizar, dar și spirit enciclopedic și fondator al revistei „Însemnări ieșene”, Popa a devenit victimă a regimurilor totalitare.
Refuzând compromisul, a criticat deopotrivă extremismul de dreapta și pe cel de stânga, plătind cu marginalizarea, hărțuirea și, în cele din urmă, cu viața. A murit în 1948, la doar 56 de ani, izolat și persecutat politic, iar numele său a fost șters decenii întregi din manuale. Abia după 1990 a fost reabilitat, Universitatea de Medicină din Iași purtând astăzi numele său.
Un simbol al memoriei și al rezistenței
Moartea Marilenei D’Albon închide un capitol viu al memoriei profesorului Grigore T. Popa. Prin discreția și demnitatea ei, fiica savantului a păstrat, timp de aproape un secol, vie amintirea unei familii care a plătit prețul libertății de gândire și al integrității morale.
Pentru întreaga comunitate academică, dispariția Marilenei D’Albon nu este doar pierderea unei persoane apropiate, ci și stingerea ultimei legături directe cu un simbol al științei și rezistenței intelectuale românești.
Comentează