Vedeta Antena 3 Mircea Badea i-a compus o poezie specială premierului Ilie Bolojan - ”Muma lui Bolojan”, după ce a văzut declarațiile mamei premierului care își lăuda fiul. Poezia lui Mircea Badea este o adaptare după poezia ”Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu.
Redăm versurile poeziei scrise de Mircea Badea:
”Pe o stâncă neagră, într-un birou nou
Unde se aude al muncii ecou
Plânge și suspină un partid întreg
Căci de voturi multe nu se mai aleg
Iar cel mai destoinic, omul lor dorit
Spre Piața Victoriei singur a pornit
Ochii săi ageri caută prin legi
Să facă reformă pentru țări întregi
Și pe când bugetul, sigur îl veghează
Muma sa bătrână îl îmbărbătează
A sunat alarma la #reziști
Cine bate-n poarta curții bătrânești?
Eu sunt, bună maică, fiul tău cel bun
Vin către Bihor pe un drum străbun
Soarta fu hapsână, planul s-a frânt rău
Căci Sorin Grindeanu mă aruncă-n hău
Mica mea reformă fuge sfărâmată
PSD-iștii au strâns populiști armată
Să rezist acuma, nu-i deloc banal
Parca-ș fi Georgescu călărind pe cal
Dar deschide poarta, Grindeanu-i pe pod
Vântul suflă rece, nu am niciun vot
Muma sa cea dârză, în pridvor apare
Aud văicăreală? Oare mi se pare?
Apoi lângă poartă, iute a ieșit
Și-n tăcerea nopții astfel i-a vorbit:
Ce spui tu străine, Bolojan e tare
El face reduceri și tăiere mare
Eu sunt a sa mumă, el e fiul meu
De ești tu acela, nu-ți sunt mamă eu
Oare neputința sufletul ți-a frânt?
Te temi de Grindeanu și de-al său cuvânt?
Dacă tu ești Ilie, cel adevărat
Dar te-ntorci acasă fără de mandat
Nu poți să ca să intri, cu a mea voință
Du-te la Guvern, luptă cu dorință!
Stai ca să te vaiți de un PSD-ist?
Zi și fă-i nasoale, zborurile Nordis!
Mergi și fă reformă, nu sta la Bihor
Să te vadă țara ca învingător
Bolojan se-ntoarce, spâncenele îi cresc
Ca două arcuri care se unesc
Sunt negre, stufoase, semne de putere
Sunt desprinse parcă din PNRR
Când sprânceana înalță, cad cu toți pe spate
Iar Sprânceană însuși dă mesaj din State
Și muma de departe zâmbește în pridvor
Așa, fiul mamii, fii învingător!”
Mama premierului Ilie Bolojan a dat un interviu în care a vorbit despre fiul său
Mama premierului Ilie Bolojan trăiește și astăzi în casa din satul Birtin, comuna Vadu Crișului, la aproximativ 60 de kilometri de Oradea. La 87 de ani, Floarea Bolojan duce o viață simplă, între gospodărie, amintiri și telefoanele zilnice cu fiul ei, ajuns acum în fruntea Guvernului. Într-un interviu publicat de Libertatea, femeia vorbește cu emoție despre copilăria lui Ilie Bolojan, despre viața grea de la țară, despre politică, dar și despre felul în care își vede fiul: un om bun, muncitor și prea blând pentru lumea dură a puterii.
Floarea Bolojan spune că actualul premier a fost un copil foarte cuminte, diferit de fratele său mai mare.
„Îi diferență între băieți. Că ăla e cu 14 ani mai mare ca el. Eu n-am vrut să rămâie primul băiat singur. Că eu am fost singură și știu ce înseamnă singurătate. Ești fiul ploii. Primul seamănă cu tată-său, mai nervos și harnic de rupe. Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tatăl meu. Tatăl meu a fost un om bun, așa ca el. El, de micuț, n-o înjurat, n-o știut ce înseamnă să înjuri, sub nici o formă. Nici în ziua de astăzi nu știe. Nu bea, nu fumează. Nici ălalaltul”.
În Birtin, care are în jur de 300 de locuitori, „lumea ține băutură în casă, dar bețivi n-am avut decât vreo doi-trei, care au și murit, i-a luat naiba de mult”.
Copilul din penumbră „nu m-o supărat cu nimica”
Ilie Bolojan a fost un „bebeluș-penumbră”, cum îi numesc unii psihanaliști pe cei născuți după decesul unui frate sau al unei surori mai mari. Penumbră, pentru că vin în trena doliului, dar nu mai e un doliu negru de tot, ci îndoit cu un strop de consolare.
„Am mai avut un băiat după primul. Și-o murit, la 9 luni și 3 zile. Nu se știe de ce-o murit, o făcut temperatură, o vărsat. Atuncea nu erau injecții cum îs amu la copii. S-o născut la patru kilograme și-o sută. Și Ilie o avut tot atâta. Și m-am supărat, că am zis că poate o muri și aista. Primul o avut numa trei kile. Da-i bine, face 71 de ani, în iunie”.
Ilie Bolojan a vorbit de la șapte luni, își amintește mama lui. „De micuț, o fost atâta de cuminte, foarte cuminte, nu m-o supărat cu nimica. Stăteam acolo în casă, și-l lăsam descoperit, și dădea din picioare, și chioța (n.red. – a striga de bucurie), și-i plăcea, ca la copii. De micuț o vorbit, de la șapte luni. Vorbele nu le spunea corect, la vaci spunea «baci». Cu cocoșul avea de lucru, că era «căcuigu». Băiatul mai mare zice: «Mămică, hai să-l învățăm să vorbească nu cum vorbim noi aicea, să vorbească domnește». Dar tot le pocea vorbele, de numa, numa”.
Despre Ilie Bolojan, Floarea spune că „o fost atâta de cuminte, foarte cuminte, nu m-o supărat cu nimica”
„Merea la vaci cu cartea-n brâncă. El orișiunde s-o dus cu cartea”
Una dintre imaginile care i-au rămas vii în minte este cea în care băiatul mergea cu vacile la pășune, dar nu fără o carte în mână.
„O șăzut la vaci. Aveam și bivoli. Merea cu animalele pe câmp, aici, pe râturi (n.red. – pășune pe malul apei) la noi. Ședea cu ele. Nu-i era rușine să meargă la vaci. Merea cu cartea-n brâncă (n.red. – mână), cetea până-acolo, că bivolii mereau încet. Cu cartea. El orișiunde s-o dus cu cartea. Și-acuma, el are fel și fel de cărți, de istorie, de domnitori, de nu știu ce… Amu mai citește noaptea. Mă mai sună mai târziu: «Mămică, ce faci?». Eu: «Ce să fac? M-am culcat! Tu?», «Eu mai citesc puțin», «Da ce nu te culci, nu-ți ajunge toată ziua?»”, povestește mama lui
Comentează