Pe fondul evoluţiei rapide a tulburărilor antiguvernamentale din Iran şi al presiunii crescânde din partea comunităţii internaţionale, clasa clericală pare incapabilă, deocamdată, să facă faţă ceea ce a devenit o criză de legitimitate în inima Republicii Islamice, conform Reuters, conform News.ro.
Protestele din țară
Demonstraţiile, care au început luna trecută la Teheran, s-au extins în toate cele 31 de provincii ale Iranului, dar nu au atins încă amploarea revoltelor din 2022-2023, declanşate de moartea lui Mahsa Amini în timpul detenţiei pentru încălcarea codului vestimentar islamic.
Începând în Teheran cu comercianţii din Marele Bazar, furioşi din cauza deprecierii puternice a monedei rial, ultimele proteste implică acum şi alte persoane, în principal tineri, mai degrabă decât femeile şi fetele care au jucat un rol cheie în protestele Amini.
Agenţia de ştiri pentru drepturile omului din SUA (HRANA) a raportat că cel puţin 34 de protestatari şi patru membri ai forţelor de securitate au fost ucişi, iar 2.200 au fost arestaţi în timpul tulburărilor, ceea ce, potrivit analiştilor, evidenţiază o deziluzie mai profundă faţă de status quo-ul şiit.
„Prăbuşirea nu este doar a rialului, ci şi a încrederii”, a declarat Alex Vatanka, directorul Programului Iran al Institutului pentru Orientul Mijlociu din Washington D.C.
Autorităţile au încercat să menţină o abordare duală faţă de tulburări, afirmând că protestele legate de economie sunt legitime şi vor fi soluţionate prin dialog, în timp ce au răspuns la unele demonstraţii cu gaze lacrimogene în contextul confruntărilor violente de pe străzi.
La aproape cinci decenii după Revoluţia Islamică, conducătorii religioşi ai Iranului se străduiesc să reducă decalajul dintre priorităţile lor şi aşteptările unei societăţi tinere.
„Vreau doar să duc o viaţă paşnică şi normală... În schimb, „ei (conducătorii) insistă asupra unui program nuclear, susţin grupuri armate din regiune şi menţin ostilitatea faţă de Statele Unite”, a declarat Mina, în vârstă de 25 de ani, pentru Reuters, prin telefon din Kuhdasht, în provincia Lorestan din vestul ţării.
„Aceste politici poate că aveau sens în 1979, dar nu şi astăzi. Lumea s-a schimbat”, a spus absolventul universitar şomer.
Protestatarii ocupă străzile
Un fost înalt funcţionar din aripa reformistă a establishmentului a declarat că pilonii ideologici de bază ai Republicii Islamice - de la codurile vestimentare impuse până la alegerile de politică externă - nu au rezonanţă în rândul celor sub 30 de ani, care reprezintă aproape jumătate din populaţie.
„Tânăra generaţie nu mai crede în sloganurile revoluţionare, ci vrea să trăiască liber”, a spus el.
Hijabul, un punct fierbinte în timpul protestelor Amini, este acum impus în mod selectiv. Multe femei iraniene refuză acum în mod deschis să îl poarte în locuri publice, renunţând la o tradiţie care a definit mult timp Republica Islamică.
În cadrul protestelor actuale, mulţi manifestanţi îşi exprimă furia faţă de sprijinul acordat de Teheran militanţilor din regiune, scandând sloganuri precum „Nu Gaza, nu Liban, viaţa mea pentru Iran”, semnalând frustrarea faţă de priorităţile establishmentului.
Influenţa regională a Teheranului a fost slăbită de atacurile Israelului asupra reprezentanţilor săi - de la Hamas în Gaza la Hezbollah în Liban, Houthi în Yemen şi miliţiile din Irak - precum şi de înlăturarea aliatului apropiat al Iranului, dictatorul sirian Bashar al-Assad.
Într-un videoclip distribuit pe X şi verificat de Reuters, protestatarii din al doilea oraş ca populaţie, Mashhad, din nord-est, au fost văzuţi coborând un steag iranian mare de pe un stâlp şi rupându-l.
Oamenii s-au ciocnit cu forţele de securitate în Marele Bazar din Teheran, iar protestatarii au mărşăluit prin Abdanan, un oraş din provincia Ilam, din sud-vestul ţării, după cum arată alte videoclipuri verificate de Reuters în această săptămână.
Într-un videoclip din oraşul Gonabad, situat în nord-estul ţării, pe care Reuters nu a putut să-l verifice, se vedeau tineri ieşind în fugă dintr-o moschee a seminarului pentru a se alătura unei mulţimi numeroase de protestatari care îi aclamau într-o aparentă revoltă împotriva clerului.
Săraci, izolați, frustrați...
Vatanka, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington, a declarat că sistemul clerical iranian a supravieţuit ciclurilor repetate de proteste prin represiune şi concesii tactice, dar strategia a ajuns la limitele sale.
„Schimbarea pare acum inevitabilă; prăbuşirea regimului este posibilă, dar nu garantată”, a spus el.
În alte ţări din regiune, precum Siria, Libia şi Irak, liderii de lungă durată au căzut doar după o combinaţie de proteste şi intervenţii militare.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat că ar putea veni în ajutorul protestatarilor iranieni dacă forţele de securitate vor trage asupra lor.
„Suntem pregătiţi şi gata de acţiune”, a scris el, fără a da mai multe detalii, în 2 ianuarie, la şapte luni după ce forţele israeliene şi americane au bombardat instalaţiile nucleare iraniene într-un război de 12 zile.
Liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei, care se confruntă cu unul dintre cele mai precare momente ale domniei sale de zeci de ani, a răspuns jurând că Iranul „nu va ceda în faţa inamicului”.
Fostul oficial iranian a declarat că nu există o soluţie uşoară pentru liderul în vârstă de 86 de ani, ale cărui politici vechi de zeci de ani de a evita sancţiunile şi de a promova programele nucleare şi de rachete par să se destrame.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a lăudat protestele, numindu-le „un moment decisiv în care poporul iranian îşi ia viitorul în propriile mâini”.
În Iran, opiniile sunt împărţite cu privire la iminenţa sau posibilitatea unei intervenţii militare străine, iar chiar şi criticii fervenţi ai guvernului se întreabă dacă aceasta este de dorit.
„Ajunge. De 50 de ani, acest regim conduce ţara mea. Uitaţi-vă la rezultat. Suntem săraci, izolaţi şi frustraţi”, a declarat un bărbat de 31 de ani din oraşul central Isfahan, sub condiţia anonimatului. Întrebat dacă susţine intervenţia străină, el a răspuns: „Nu. Nu vreau ca ţara mea să sufere din nou atacuri militare. Poporul nostru a îndurat destul. Vrem pace şi prietenie cu lumea, fără Republica Islamică”.
Comentează