Urșii polari dau peste cap tot ceea ce credeau oamenii de știință. Aceștia sunt mai grași și mai sănătoși de la începutul anilor 1990, în ciuda scăderii constante a gheții marine, potrivit unui studiu.
Oamenii de știință se așteptau la contrariul, dar urșii polari din arhipelagul norvegian Svalbard din Arctica au devenit mai grași și mai sănătoși de la începutul anilor 1990, în timp ce gheața marină a scăzut constant din cauza schimbărilor climatice, relatează BBC.
Urșii polari se bazează pe gheața marină ca platformă de pe care vânează focile, pe care se bazează pentru hrana bogată în grăsime. Rezervele de grăsime ale urșilor le furnizează energie și izolare și le permit mamelor să producă lapte bogat pentru pui.
Cercetătorii au cântărit și măsurat 770 de adulți în Svalbard între 1992 și 2019 și au descoperit că urșii au devenit semnificativ mai grași.
Ei consideră că urșii din Svalbard s-au adaptat la pierderea recentă a gheții consumând mai multe prăzi terestre, inclusiv reni și morse.
Ce spun cercetătorii despre acest fenomen
Descoperirea, publicată în Scientific Reports, a fost deosebit de intrigantă din cauza impactului schimbărilor climatice în Svalbard.
În aceeași perioadă în care s-a desfășurat această cercetare, creșterea temperaturii globale a dus la o creștere a numărului de zile fără gheață pe an în regiune cu aproape 100, la un ritm de aproximativ patru zile pe an.
„Cu cât un urs este mai gras, cu atât este mai bine”, a explicat cercetătorul principal, dr. Jon Aars, de la Institutul Polar Norvegian.
„M-aș fi așteptat să observ o deteriorare a stării fizice a animalelor, având în vedere pierderea semnificativă a gheții marine.”
Sursa de hrană a urșilor polari
Morsele sunt protejate oficial în Norvegia încă din anii 1950, după ce au fost vânate până aproape de dispariție. Această protecție a dus la creșterea numărului lor și, aparent, a oferit o nouă sursă de hrană grasă pentru urșii polari.
„În prezent, există mult mai multe morse [pe care le pot vâna]”, a spus Aars. „De asemenea, este posibil ca ele să poată vâna focile mai eficient.”
El a explicat că, dacă focile au la dispoziție zone mai mici de gheață marină, se vor aduna în acele zone mai mici, fiind mai ușor de vânat în grup pentru urși.
Deși aceasta este o veste neașteptat de bună pentru acești prădători arctici, cercetătorii consideră că este puțin probabil ca situația să dureze.
Pe măsură ce gheața marină continuă să se reducă, urșii vor trebui să călătorească mai mult pentru a ajunge la terenurile de vânătoare, consumând mai multă energie și epuizându-și prețioasele rezerve de grăsime.
Cei mai vânați urși polari, sub protecție internațională
Organizația caritabilă Polar Bears International subliniază că urșii polari din Svalbard au fost printre cei mai vânați din lume, până când au fost introduse măsuri de protecție internaționale în anii 1970.
Experții consideră că noile descoperiri ar putea fi legate de recuperarea populației după presiunea vânătorii. Acest lucru, combinat cu creșterea numărului de morse și reni în ultimele decenii, pare să fi oferit urșilor un impuls temporar.
Dr. John Whiteman, cercetător șef la PBI, a declarat că rezultatele sunt „pozitive pe termen scurt”.
„Dar starea fizică este doar o piesă din puzzle. Alte cercetări recente asupra acestor urși au descoperit că numărul mai mare de zile fără gheață a redus rata de supraviețuire a puiilor, a femelelor subadulte și a femelelor bătrâne.”
Efectele schimbărilor climatice asupra urșilor polari
În alte zone ale Arcticii, schimbările climatice au un efect foarte diferit asupra urșilor polari.
Există 20 de subpopulații cunoscute de urși polari în întreaga Arctică.
În vestul golfului Hudson din Canada, unde trăiesc urșii cei mai sudici și cei mai bine studiați, scăderea populației a fost direct legată de încălzirea temperaturilor.
Nevoia principală pentru supraviețuire
Whiteman a adăugat că perspectiva pe termen lung pentru urșii polari este clară: aceștia au nevoie de gheața marină pentru a supraviețui.
„Pierderea gheții înseamnă, în cele din urmă, declinul populației de urși, dar [acest studiu arată] că perspectiva pe termen scurt poate varia foarte mult de la o regiune la alta”.
„Pe termen lung”, a declarat el pentru BBC News, „dacă pierderea gheții continuă necontrolată, știm că urșii vor dispărea în cele din urmă”.
Comentează