Succesul misiunii Artemis 2 demonstrează că NASA se ridică la nivelul provocărilor programului Artemis, care are obiectivele ambiţioase de a-i duce pe astronauţii americani pe Lună şi de a amplasa o bază selenară permanentă, conform administrtorului NASA Jared Isaacman, transmite marţi Space.com.
Cei patru astronauţi ai misiunii Artemis 2, prima misiune cu echipaj uman în mediul selenar de la Apollo 17 din 1972, au amerizat în siguranţă, vineri, în largul coastei oraşului San Diego, dar NASA nu intenţionează să se culce pe lauri şi îşi urmează planurile şi mai ambiţioase pe care le are pregătite pentru anii următori în cadrul programului Artemis ca are ca obiectiv amplasarea unor baze permanente pe Lună, scrie Agerpres.
Artemis 2 a fost lansată pe 1 aprilie, trimiţând patru astronauţi - Reid Wiseman, Victor Glover şi Christina Koch de la NASA, şi Jeremy Hansen de la Agenţia Spaţială Canadiană - într-o călătorie de 10 zile în jurul Lunii. A fost prima misiune cu echipaj uman din cadrul programului Artemis şi a doua din cadrul programului, după Artemis 1, care a lansat o capsulă Orion fără echipaj uman pe orbita selenară şi înapoi pe Pământ la sfârşitul anului 2022.
Următoarea misiune, Artemis 3, trebuia iniţial să fie o călătorie cu echipaj uman pe suprafaţa selenară. Însă, la sfârşitul lunii februarie, administratorul NASA, Jared Isaacman, a anunţat o schimbare majoră a arhitecturii Artemis. Artemis 3 va rămâne acum pe orbita Pământului, testând capacitatea lui Orion de a cupla cu unul sau ambele module de aselenizare cu echipaj uman ale programului - Starship de la SpaceX şi/sau Blue Moon de la Blue Origin.
NASA doreşte să lanseze această misiune la mijlocul anului viitor. Dacă totul merge bine, Artemis 4 va plasa apoi astronauţi lângă polul sud al Lunii, folosind Orion şi unul dintre vehiculele Sistemului de Aselenizare Umană (HLS), dezvoltate privat, la sfârşitul anului 2028.
Lucrurile vor deveni şi mai interesante dincolo de Artemis 4. Misiunile Artemis cu echipaj uman vor continua, contribuind la stabilirea unei baze selenare până în 2032. Astronauţii vor locui şi vor lucra la acest avanpost mult timp după aceea, testând noi tehnologii şi dobândind abilităţi de care vor avea nevoie pentru a face următorul salt uriaş - către Marte.
În timpul unei conferinţe de presă organizată în perioada misiunii Artemis 2, la 7 aprilie, Isaacman a dezvăluit că oficialii agenţiei au organizat "prima discuţie la nivel înalt despre conceptul misiunii Artemis 3" chiar în acea zi.
"Există o mulţime de lucruri, pe baza informaţiilor pe care le avem disponibile astăzi, din feedback-ul de la furnizorii noştri, despre care ştim că sunt realizabile", a adăugat el puţin mai târziu în briefing. "Şi cred că una dintre întrebări va fi probabil care va fi orbita iniţială pentru Artemis 3".
Opţiunile pentru misiune sunt orbita terestră joasă (LEO) şi orbita terestră înaltă. Misiunea se va desfăşura cu echipaj uman.
"Există avantaje şi dezavantaje pentru fiecare dintre ele", a spus Isaacman. "Vom putea cu toţii să ne dăm seama ce cale vom urma probabil, pe baza cadenţei de lansare a celor doi furnizori HLS ai noştri".
Şi echipele au făcut deja progrese semnificative în ceea ce priveşte hardware-ul Artemis 3, potrivit administratorului asociat NASA, Amit Kshatriya. Unele piese ale rachetei Space Launch System (SLS) a acestei misiuni se află deja la locul de lansare, Centrul Spaţial Kennedy din Florida, a spus el. Iar altele vor fi expediate de la Centrul de Asamblare Michoud al agenţiei din Louisana la sfârşitul acestei luni.
"Aşadar, da, cu seriozitate, procedăm cât de repede putem", declara Kshatriya reporterilor la 9 aprilie.
Şi ne putem aştepta să aflăm identităţile astronauţilor Artemis 3 "în curând", a adăugat el în timpul unei conferinţe de presă post-aterizare, vineri seara.
Desigur, mai sunt încă nişte obstacole mari de depăşit. De exemplu, ambele module de aselenizare HLS nu sunt testate. Blue Moon nu a zburat încă deloc. Starship a efectuat 11 zboruri de testare suborbitale până în prezent, ultimele două fiind complet reuşite. Însă vehiculul gigantic încă nu a atins orbita, nu a demonstrat realimentarea în afara Pământului (ceea ce va trebui să facă în misiunile pe Lună sau pe Marte) şi nici nu a fost echipat cu un sistem de susţinere a vieţii.
Există, de asemenea, unele probleme de rezolvat cu Orion în viitor. De exemplu, sistemul de propulsie al capsulei Integrity a provocat o scurgere de heliu în timpul misiunii Artemis 2. Rata de scurgere observată este "încă acceptabilă, dar asta ne va duce probabil la o reproiectare extinsă a acelui sistem de supape", a declarat Kshatriya joi. "Nu avem nevoie ca acele supape să menţină presiunea în acelaşi mod pentru o misiune pe orbită LEO, dar pentru o misiune pe orbită selenară, avem nevoie."
În plus, problemele tehnice întâmpinate de toaleta capsulei Orion Integrity în timpul misiunii Artemis 2 au devenit de notorietate, aşa că inginerii ar putea fi nevoiţi să facă şi câteva modificări la acel sistem.
Este foarte probabil să apară şi alte probleme pe măsură ce misiunile Artemis avansează. Omenirea nu a construit niciodată un avanpost pe o altă lume, aşa că realizarea acestui obiectiv va fi o sarcină grea. Dar Isaacman este încrezător că NASA este pregătită pentru provocare, invocând succesul misiunii Artemis 2 ca dovadă.
"Acesta este doar începutul", a spus el imediat după amerizarea misiunii de vineri. "Vom relua acest proces cu frecvenţă, trimiţând misiuni pe Lună, până când vom aseleniza în 2028 şi vom începe să ne construim baza".
Comentează