Viața este, la propriu, radiantă, potrivit unui experiment realizat de cercetători de la Universitatea din Calgary și de la Consiliul Național de Cercetare al Canadei, relatează sciencealert.com.
Un experiment extraordinar pe șoareci și pe frunze ale două specii diferite de plante a scos la iveală dovezi fizice directe ale unui fenomen straniu numit „biofoton”, care încetează în momentul morții. Acest lucru sugerează că toate ființele vii – inclusiv oamenii – ar putea, literalmente, să „strălucească” cât timp sunt sănătoase, până când viața se oprește.
La prima vedere, descoperirile pot părea puțin marginale. Este greu să nu asociem cercetările științifice asupra emisiilor electromagnetice biologice cu ideile demontate sau cu afirmațiile paranormale despre aure și energii care ar înconjura organismele vii. Mai mult, Zchiar și în teorie, lungimile de undă vizibile emise de procesele biologice ar trebui să fie atât de slabe încât să fie ușor acoperite de lumina electromagnetică din mediul înconjurător și de căldura radiantă generată de metabolism, ceea ce face extrem de dificilă măsurarea lor la nivelul întregului corp.
Cu toate acestea, fizicianul Vahid Salari, de la Universitatea din Calgary, și echipa sa susțin că au observat exact acest lucru: o emisie ultra-slabă de fotoni (UPE – ultraweak photon emission) produsă de mai multe animale vii, care era în contrast puternic cu absența ei în corpurile neînsuflețite, precum și în cazul câtorva frunze de plante.
De unde vine această lumină
Știința din spatele biofotonilor este ea însăși un subiect controversat. Se știe că numeroase procese biologice pot genera lumină vizibilă sub forma chemiluminescenței. De zeci de ani, cercetătorii au înregistrat emisii spontane de lumină cu lungimi de undă între 200 și 1.000 de nanometri provenind din reacții mai puțin evidente, în diverse tipuri de celule vii, de la țesut cardiac de vacă până la colonii de bacterii.
Un candidat puternic pentru sursa acestei radiații este efectul speciilor reactive de oxigen, produse de celulele vii atunci când sunt supuse stresului, cum ar fi căldura, substanțele toxice, agenții patogeni sau lipsa nutrienților. În prezența unei cantități suficiente de peroxid de hidrogen, de exemplu, substanțe precum grăsimile și proteinele pot suferi transformări care le excită electronii, iar când aceștia revin la starea inițială, pot elibera unul sau doi fotoni cu energie suficientă.
Dacă ar exista o metodă de a monitoriza de la distanță nivelul de stres al țesuturilor, fie la oameni, fie la animale, culturi agricole sau probe bacteriene, acest lucru ar putea deveni un instrument puternic, neinvaziv, pentru cercetare și diagnostic medical.
Testul pe șoareci
Pentru a verifica dacă procesul poate fi extins de la țesuturi izolate la organisme întregi, cercetătorii au folosit camere extrem de sensibile (EMCCD și CCD) pentru a compara cele mai slabe emisii de lumină ale unor șoareci întregi – mai întâi în viață, apoi după moarte.
Patru șoareci imobilizați au fost plasați individual într-o cutie întunecată și fotografiați timp de o oră, după care au fost eutanasiați și fotografiați încă o oră. Chiar și după moarte, corpurile lor au fost menținute la temperatura normală a corpului, pentru a elimina căldura ca variabilă în experiment.
Cercetătorii au constatat că pot detecta fotoni individuali din spectrul vizibil care erau emiși de celulele șoarecilor atât înainte, cât și după moarte. Diferența era însă clară: numărul acestor fotoni scădea semnificativ după eutanasie, ceea ce indică o reducere puternică a emisiei ultra-slabe de fotoni.
Confirmarea prin plante
Un experiment similar realizat pe frunze de Arabidopsis thaliana (cunoscută ca „creson de laborator”) și de Heptapleurum arboricola (arborele umbrelă pitic) a arătat rezultate la fel de clare. Stresarea plantelor prin leziuni fizice și agenți chimici a furnizat dovezi solide că speciile reactive de oxigen sunt, într-adevăr, responsabile pentru această strălucire discretă.
„Rezultatele noastre arată că părțile rănite ale frunzelor au fost semnificativ mai luminoase decât părțile neafectate pe toată durata celor 16 ore de observație”, notează cercetătorii.
Experimentul alimentează ideea că această strălucire extrem de slabă produsă de celulele stresate ar putea, într-o zi, să ne ofere informații despre starea noastră de sănătate, indicând dacă organismul este sau nu într-o „formă radiantă”.
Comentează