Primele semne de declin cognitiv trec de cele mai multe ori neobservate, indicii greu de remarcat, pierdute printre fişele şi însemnările medicale, dar un nou studiu, publicat la 7 ianuarie în jurnalul npj Digital Medicine sugerează că inteligenţa artificială (AI) poate avea o contribuţie semnificativă la identificarea acestor indicii - aşa cum sunt problemele de memorie sau modificări în comportament şi în modul de a gândi, prin scanarea dosarului medical şi a însemnărilor medicilor în căutarea unor anumite tipare, transmite joi Live Science.
În loc să diagnosticheze direct declinul cognitiv sau demenţa, sistemul îşi propune să semnaleze pacienţii ale căror dosare sugerează că ar putea necesita mai multă atenţie medicală, potrivit Agerpres.
"Scopul nu este de a înlocui judecata clinică, ci de a funcţiona ca un instrument de screening", a declarat pentru Live Science Dr. Lidia Moura, co-autoare a studiului, profesor asociat de neurologie la Spitalul General din Massachusetts. Prin evidenţierea unor astfel de pacienţi, a spus ea, sistemul ar putea ajuta medicii să decidă ce persoane să urmărească din punct de vedere medical, în special în contexte în care specialiştii sunt puţini.
Pentru a-şi construi noul sistem de inteligenţă artificială, cercetătorii au folosit ceea ce ei numesc o abordare "agentică". Acest termen se referă la un set coordonat de programe de inteligenţă artificială - cinci, în acest caz - fiecare cu un rol specific şi care îşi revizuiesc reciproc evaluările. Împreună, aceşti agenţi colaboratori au rafinat iterativ modul în care sistemul interpretează notiţele clinice fără intervenţie umană.
Cercetătorii au construit sistemul pe Llama 3.1 de la Meta şi i-au dat trei ani de notiţe medicale pentru a le studia, inclusiv vizite la clinică, note de progres şi rezumate de externare. Acestea proveneau dintr-un registru spitalicesc şi fuseseră deja revizuite de medici care au observat dacă problemele cognitive erau prezente în fişa unui anumit pacient.
Echipa a arătat mai întâi inteligenţei artificiale un set echilibrat de notiţe cu privire la pacienţi - jumătate cu probleme cognitive documentate şi jumătate fără, şi a lăsat-o să înveţe din greşelile sale în timp ce analiza modul în care medicii etichetaseră acele însemnări medicale. Până la sfârşitul acestui proces, sistemul era de acord cu medicii în aproximativ 91% din cazuri.
Sistemul finalizat a fost apoi testat pe un subset separat de date pe care nu le mai văzuse înainte, dar care au fost extrase din acelaşi set de date pe trei ani. Al doilea set de date a fost menit să reflecte îngrijirea din lumea reală, astfel încât doar aproximativ o treime din înregistrări au fost etichetate de medici ca prezentând probleme cognitive.
În acel test, sensibilitatea sistemului a scăzut la aproximativ 62%, ceea ce înseamnă că a ratat aproape patru din zece cazuri pe care medicii le-au marcat ca fiind pozitive pentru semne de declin cognitiv.
La prima vedere, scăderea preciziei părea un eşec - până când cercetătorii au reexaminat dosarele medicale pe care inteligenţa artificială şi evaluatorii umani le clasificaseră diferit. Experţii clinici au revizuit aceste cazuri reexaminând dosarele medicale şi au făcut acest lucru fără a şti dacă clasificarea lor fusese făcută de medici sau de la inteligenţa artificială. În 44% din cazuri, aceşti evaluatori au fost în cele din urmă de partea evaluării sistemului, mai degrabă decât de revizuirea iniţială a dosarelor efectuată de un medic.
"Aceasta a fost una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri", a declarat co-autorul studiului, Hossein Estiri, profesor asociat de neurologie la Spitalul General din Massachusetts.
În multe dintre aceste cazuri, a spus el, inteligenţa artificială a aplicat definiţiile clinice mai conservator decât medicii, refuzând să semnaleze motive de îngrijorare atunci când notiţele nu descriau direct probleme de memorie, confuzie sau alte modificări ale modului în care gândea pacientul - chiar dacă un diagnostic de declin cognitiv era menţionat în altă parte în dosar. Inteligenţa artificială a fost antrenată să acorde prioritate menţiunilor privind potenţialele îngrijorări cognitive, în esenţă, pe care medicii s-ar putea să nu le semnaleze întotdeauna ca fiind importante în acel moment.
Rezultatele evidenţiază limitele revizuirii manuale a dosarelor medicale de către medici, a spus Moura. "Când semnalele sunt evidente, toată lumea le vede", a spus ea. "Când sunt subtile, acolo oamenii şi maşinile pot ajunge la rezultate diferite".
Karin Verspoor, cercetătoare în inteligenţă artificială şi tehnologii medicale la Universitatea RMIT, care nu a fost implicată în studiu, a declarat că sistemul a fost evaluat pe baza unui set de notiţe medicale atent selectate şi revizuite de medici. Dar, deoarece datele provin dintr-o singură reţea spitalicească, ea a avertizat că acurateţea sa s-ar putea să nu se traducă în contexte în care practicile de documentare diferă.
Viziunea sistemului este limitată de calitatea notiţelor pe care le citeşte, a spus ea, şi de această constrângere care poate fi abordată doar prin optimizarea sistemului în diverse contexte clinice, a argumentat ea.
Estiri a explicat că, deocamdată, sistemul este destinat să funcţioneze în linişte, în spatele vizitelor medicale de rutină, scoţând la iveală potenţialele îngrijorări alături de o explicaţie a modului în care a ajuns la ele, nefiind încă utilizat în practica clinică.
Comentează