„Ce face și ce nu face bine administrația Bolojan – Dan” - Politologul Alina Mungiu-Pippidi critică dur actuala guvernare, într-un editorial publicat pe platforma România Curată, acuzând lipsa unui proces coerent de reformă. Ea avertizează că România riscă să piardă ultimele oportunități de modernizare. Totodată, susține că, în ciuda unor măsuri curajoase în zona fiscală, administrația condusă de Ilie Bolojan și Nicușor Dan funcționează haotic, fără o viziune clară.
„În ultimii zece ani suntem țara din Europa în care corupția a crescut cel mai mult, și aflu că la președinție se semnează angajamente de loialitate, nu de integritate. Planurile pe care le făceam cu SEAP acum zece ani sunt tot planuri, nu le-a implementat nimeni. Și lipsește un proces de reformă, ce vedem e doar un hei rup de austeritate”, afirmă Pippidi.
Mungiu-Pippidi recunoaște totuși că unele măsuri adoptate de actualul executiv sunt necesare și corecte, în special în ceea ce privește aplicarea universalismului fiscal și eliminarea excepțiilor.
„Guvernul face lucruri curajoase, unde merită sprijinit și unde țara era cu spatele la zid. Altele însă nu le nimerește, improvizează, se duce după corul populist. La altele nu pare a fi niciun plan, nici măcar o schiță, ce să mai spunem de viziune sau de proces, adică un fel organizat de a alege ce faci. Unde face bine și merită sprijinit e în eliminarea excepțiilor și privilegiilor în contribuții, taxe și pensionare și restaurarea unui tratament universal. Toată lumea trebuie să cotizeze la sănătate, toată lumea trebuie să plătească niște impozite, țara are o populație activă insuficientă, deci ținta e să creștem numărul celor angajați mereu, ca să aibă cine plăti pensii (nu și CAS-ul la pensii, și așa ne împrumutăm să plătim pensii). Tratament universal și sustenabilitate prin contribuții, tot ce se face în direcția asta e bine, nu că e în PNRR, ci că altfel nu se pot susține finanțele niciunui stat normal. Și nu, nu e ușor, francezii au făcut o revoluție în 1789 ca să aibă taxare universală și mai sunt discuții și azi”, susține politologul.
Totuși, spune ea, măsurile trebuie dublate de o strategie coerentă, nu doar de presiunea respectării PNRR. Fără un plan clar și profesionist, guvernarea rămâne doar o succesiune de reacții la crize.
„Un grup de lucru pe creșterea veniturilor ar trebui să treacă dincolo de pachetele astea făcute în pripă și sub presiunea PNRR, cineva să facă niște opțiuni coerente adunând propunerile FMI, BM, BNR, etc. Nu doar ascultând câțiva oameni de afaceri care sunt de succes că nu plătesc taxe, gen Anastasiu, și fac bani nu în țări ca Germania unde nu plătești șpagă la fisc, ci la noi. La reforma sectorului public, guvernul dă impresia că nu știe ce face”, continuă Mungiu-Pippidi.
Administrația publică: fără date, fără transparență, fără reformă
Un alt punct central al criticii o reprezintă starea administrației publice, pe care o descrie ca fiind opacă, necartografiată și guvernată de anecdote, nu de date. Ea propune ca prefecturile să se ocupe, timp de șase luni, exclusiv de strângerea și publicarea datelor despre entitățile de stat, în timp ce Secretariatul General al Guvernului ar trebui să centralizeze rapoartele anuale conform legii 544.
„Când Dacian Cioloș a ajuns prim ministru i-am făcut cadou un chestionar scurt de distribuit la tot statul care are email, ca din el să construim o hartă cu ce știm și ce nu știm despre sectorul public și administrație. Nu s-a distribuit de către prefecturi, deși a ajuns până acolo, deci nu știm destul, și transparența a scăzut între timp. Asta ar trebui să facă prefecturile și numai asta vreo șase luni, să strângă și să publice date despre entitățile de stat. Secretariatul general al lui Radu Oprea să strângă și el și să publice harta cu rapoartele anuale ale entităților publice, conform legii 544 cu anexe. De când nu m-am mai ocupat eu de peste zece ani în urmă nu se mai adună. Reforma capacității statului și transparența merg mână în mână. Când o să fie harta acoperită măcar la 60% o să știm ce avem de reformat, acum totul e anecdotă ca să facă miniștrii noi show cu presa”, adaugă politologul.
În privința companiilor de stat, Mungiu-Pippidi cere o clasificare clară între cele care furnizează bunuri publice (transport, apărare, energie) și cele care produc bunuri private, care ar trebui privatizate sau închise. Ea avertizează însă cu privire la reforma heirupistă: nu tăierea unor salarii este problema, ci lipsa unei metodologii de evaluare a competenței și performanței în aparatul public.
„La întreprinderile de stat iarăși confuzie mare. Căile ferate pierd bani peste tot, pun cazul la clasa mea de politică publică de zece ani, în Anglia s-au dat subvenții când erau de stat, că erau pierderi, când erau private, că nu rentau, și acum se naționalizează din nou, că se pare că e mai ieftin. Faceți întâi o listă cu ce bunuri publice așteaptă votanții, acelea nu sunt pierderi, sunt bunuri subvenționate de stat că piața nu le produce: transport public, apărare, energie (cât permite UE) etc. Sunt companii publice care se ocupă cu bunuri private? Să le închidem sau să le privatizăm! Să avem grijă să existe concurență, dar să nu mai producă statul bunuri private. Astea ar fi reformele serioase, nu să tai salarii, că nu avem idee de la cine să tăiem. Spitalul și termocentrala nu au nimic în comun. Suntem într-o piață de muncă comună, atenție să nu ne pierdem doctorii și infirmierele cum s-a întâmplat în alte țări. Grupul de lucru să citească întâi ce studii avem pe companiile astea de stat (s-au produs sub Ioana Petrescu la Banca Mondială!), ce studii de piețe ale muncii sunt, pe sectoare. Nu avem? Comandați, merită banii, înainte să descoperim că gonim forța de muncă calificată. Tăierea unor oameni în consiliile de administrație e ridicolă, pare abuzivă, nu e reformă. Cum sunt numiți, asta trebuie reformat, dar nu sunt pregătite astea patru partide să depolitizeze sectorul public”, susține politologul.
Apel pentru task force-uri reale, nu consultative
Mungiu-Pippidi cere constituirea unor grupuri de lucru funcționale, conduse de miniștri, pentru reformă fiscală, integritate, administrație publică și forța de muncă. Ea avertizează că populația va deveni tot mai exigentă și că „nu mai este timp” pentru improvizații: „Pe scurt, lipsește un proces informat de decizie. Trebuie măcar două grupuri de lucru pe reforma sectorului public. Unul, macro, există deja și e condus de premier, trebuie să facă lista de bunuri publice și să clasifice companiile pe care le subvenționăm și cele care se duc pe piață, fie listare, fie vânzare. Al doilea nu există încă, e micro, și e pe evaluarea forței de muncă. (...) Trebuie un task force pe evaluarea calității profesionale în sectorul public, a nevoilor de calificare, sunt bani europeni, dar nu banii sunt problema, că firmele de resurse umane pot face cu statul parteneriate pe gratis, pentru prestigiu, odată ce statul se va dedica serios să își evalueze și să își pregătească administrația. Avem nevoie de criterii de performanță, nu pot să vină de la Anastasiu și alți oameni care nu au habar de sectorul public. (...) În sfârșit, mai văd două task force esențiale, toate deschise, cu specialiști și din sectorul privat, academie, ONG-uri. Unul este pe fiscalizarea economiei și transparența fiscală, am mai spus, avem algoritmi să prindem pe cine evadează la TVA dar numai dacă aveți voi bază de date. (...) Și – ultimul pe ziua de azi – e un task force pe integritate publică. Avem în guvern oameni care au patronat achizițiile din pandemie încoace, când favoritismul s-a dublat. Anastasiu a ajuns să reformeze el pe alții fără să bage nimeni de seamă. (...) Chiar așa, asta e România onestă? E clar că dacă nu există politici de integritate coerente, de prevenție, nu doar de represiune trendul negativ va continua – în ultimii zece ani suntem țara din Europa în care corupția a crescut cel mai mult, și aflu că la președinție se semnează angajamente de loialitate, nu de integritate”.
În final, Alina Mungiu-Pippidi avertizează că actuala guvernare are foarte puțin timp să demonstreze că poate pune România pe un drum al reformei reale.
„(...) Guvernul trebuie organizat pe sarcinile astea mari care să susțină reforma, nu austeritatea, între care nu e mare legătură. Că vara trece, iar lumea, deși a respirat ușurată la alegeri, redevine exigentă. E foarte puțin timp pentru cei vremelnic plasați de sistem în vârf să poată convinge votanții că țara merge în direcția bună, și nu – în celebra formulare a lui Lampedusa – că se dă totul peste cap anume ca să nu se schimbe nimic”, conchide politologul Pippidi într-un editorial publicat pe „România Curată”.
Comentează