O presupusă „eroare tehnică” apărută într-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a declanșat un schimb de replici tensionat între fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, și conducerea instanței supreme. Stelian Ion, fost ministru al Justiției, susține că, într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi tratate ca „bâlbe tehnice”. Responsabilitatea revine conducerii Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar „președinta Lia Savonea nu se poate ascunde în spatele tăcerii”.
„Ieri (luni - n.r.), la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a discutat interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală: dacă lipsa raportului de expertiză de specialitate atrage sau nu neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea cauzei la procuror. Problema nu este una pur teoretică. De această interpretare depinde soarta unor dosare grele de evaziune fiscală. Grav este însă altceva: minuta deciziei a apărut inițial într-o formă, iar ulterior a fost modificată în sens exact opus. Mai întâi: lipsa expertizei NU atrage neregularitatea. Apoi, „peste noapte”: lipsa expertizei determină neregularitatea și restituirea dosarului. Indiferent care va fi soluția finală, simplul fapt că o minută se schimbă radical, în sens favorabil inculpaților, ridică suspiciuni extrem de serioase. Nu vorbim despre o virgulă sau o eroare materială, ci despre o „inadvertență” care poate arunca în aer anchete de mare corupție și evaziune fiscală. Și apare o întrebare legitimă: Cum se face că astfel de „erori” nu sunt niciodată în defavoarea infractorilor?”, se întreabă Stelian Ion pe Facebook.
Fostul ministru atrage atenția că acest episod nu este izolat: „El se potrivește perfect cu relatările recente ale judecătoarei Raluca Moroșanu, care a descris presiuni și mesaje transmise în sistem potrivit cărora evaziunea fiscală n-ar trebui tratată ca o infracțiune penală gravă, ci mai degrabă ca o chestiune administrativ-fiscală, iar judecătorii ar trebui „să înțeleagă” această perspectivă. Toate acestea afectează grav încrederea publicului în justiție. Când deciziile se schimbă peste noapte, când mesajele din vârful sistemului relativizează infracțiuni grave, iar consecințele favorizează constant inculpații, nu mai vorbim despre simple disfuncționalități, ci despre aparența unor practici profund nelegitime. Într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi tratate ca „bâlbe tehnice”. Responsabilitatea revine conducerii Înaltei Curți. Iar președinta ÎCCJ nu poate rămâne indiferentă și nu se poate ascunde în spatele tăcerii atunci când asemenea anomalii se produc sub conducerea sa. Sigur, va spune că a fost o simplă „eroare tehnică””.
Replica ÎCCJ
Iar ÎCCJ a transmis, marți, într-adevăr, clarificări în legătură cu „eroarea tehnică”.
„Potrivit dispozițiilor art. 41 din Regulamentul de ordine interioară al Înalta Curte de Casație și Justiție, după încheierea deliberării, completul de judecată întocmește minuta hotărârii, care este semnată de toți cei 9 judecători ce au participat la soluționarea cauzei. Această minută reprezintă actul oficial și autentic ce consemnează soluția adoptată de complet. Diferența apărută între cele două versiuni publicate ale aceleiași hotărâri nu reflectă o schimbare a soluției pronunțate, ci este rezultatul unei erori umane de publicare, survenită în procesul de afișare a documentului. Conținutul eronat a fost rectificat imediat ce neconcordanța a fost identificată, prin raportare la minuta semnată de judecători, singura care are valoare juridică”, arată Instanța Supremă, conform Mediafax.
Potrivit documentului citat, la nivelul Înaltei Curți a fost declanșată o verificare administrativă „având ca scop prevenirea unor situații similare în viitor”.
„Această situație nu afectează valabilitatea hotărârii pronunțate și nici caracterul ei obligatoriu pentru instanțe, astfel cum rezultă din minuta legal semnată a completului de judecată”, a mai transmis ÎCCJ.
Comentează