Sărbătorile zilei din 20 septembrie 2025 - Sf. Mare Mc. Eustatie și soția sa, Teopisti, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist
Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eustatie și soția sa, Teopisti, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist
Greco-catolice
Sf. m. Eustațiu și Teopista cu fiii lor Agapiu și Teopist
Romano-catolice
Ss. Martiri din Coreea
Sărbătorile zilei
Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa, Teopisti, împreună cu cei doi fii ai lor, Agapie și Teopist, sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 septembrie.
Sfântul Mare Mucenic Eustatie (Plachida - numele dinaintea botezului) a fost comandant de armată în timpul împăratului Traian (98-117), deținător al unei mari averi, virtuos însă și milostiv cu cei săraci.
'Deși era închinător de idoli cu credința, arăta în viața sa lucruri creștinești, hrănindu-i pe cei flămânzi, îmbrăcându-i pe cei goi, ajutându-le celor căzuți în primejdii și liberându-i pe mulți din legături și din temnițe'. (Viețile Sfinților)
'Deci, iubitorul de oameni, Dumnezeu, Cel ce vrea ca toți să se mântuiască și nu trece cu vederea pe cei ce fac cele bune, n-a trecut cu vederea nici pe acest bărbat virtuos și nu l-a lăsat pe el ca să piară în întunericul înșelăciunii idolești'. (Viețile Sfinților)
Așadar, Plachida a fost îndrumat prin minune dumnezeiască către un preot creștin, să fie botezat de dânsul, iar acela îl va învăța pe calea mântuirii. Din sfântul botez, Plachida a primit numele Eustatie și soția sa, Teopista, iar fii lor: Agapie și Teopist. Împărtășindu-i preotul cu Sfintele Taine cele Dumnezeiești, le-a dat binecuvântare cu pace.
'Și se duseră la casa lor, născuți din scăldătoarea botezului, și plini de negrăită bucurie, pentru că a luminat darul lui Dumnezeu sufletele și le-a îndulcit inimile, încât li se părea că sunt în cer, nu pe pământ'. (Viețile Sfinților)
După Botez, prin voia lui Dumnezeu au venit asupra Sfântului Mucenic Eustatie mari încercări, sărăcie și multă durere.
Împreună cu toată familia sa, soția, Teopisti, și cei doi fii, Agapie și Teopist, Sfântul Eustatie a suferit greutăți asemenea unui alt Iov, care spunea: 'Domnul a dat, Domnul a luat. Precum Domnul a voit, așa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat (în veac)' (Iov 1,21).
Și-a pierdut averile, soția sa a fost luată în robie, iar copiii săi s-au pierdut prin locuri sălbatice și pustii.
A fost ispitit în primejdii, după cuvântul lui Hristos Dumnezeu. Căci fără suferință și fără cruce în viață nu este mântuire: 'Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu', spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1,18).
Eustatie a trăit cincisprezece ani, în umilință, ca paznic la țarinile oamenilor, într-un sat din Egipt. Recunoscut sub această înfățișare de doi soldați romani, trimiși de împăratul Traian să-l caute prin satele și cetățile imperiului, a fost adus la Roma și ridicat în demnitatea de mai înainte.
Și-a întâlnit în cele din urmă soția și pe cei doi fii.
În urma morții împăratului Traian, în timpul împăratului Hadrian (117-138), Sfântul Mucenic Eustatie și familia sa au fost siliți să aducă jertfe zeilor.
Nesupunându-se poruncilor, au fost condamnați să fie arși de vii într-un idol de aramă încins în foc.
'Și mergea sfântul Eustatie, sărbătoritul acela și viteazul ostaș de odinioară, la locul cel de priveliște, cu ai săi osândiți la moarte și nu se rușinau de o necinste ca aceea, nici se temeau de moartea cea pentru Hristos, Căruia precum a început a-I sluji cu credință, așa și sfârșeau cu credința cea cu osârdie și bine plăcută supunere, mărturisind numele Lui cel sfânt înaintea tuturor. Și întărea pe soția sa cea cinstită și pe iubiții săi fii ca să nu se teamă de moartea cea dătătoare de viață pentru Domnul tuturor. Asemenea și ei, întru dânșii unul pe altul se întăreau cu cuvintele și cu nădejdea răsplătirii celei ce va să fie și mergeau la moarte ca la ospăț'. (Viețile Sfinților)
Sfântul Eustatie, soția și fii săi și-au dat sufletele în acel cuptor; fiind în rugăciune, au rămas însă cu totul neatinși de foc. Trupurile, care păreau că au încă viață în ele și se află în somn, au fost luate de creștini, după trei zile. (sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com)
Comentează