Un fragment din arhiva BBC din 1936 readuce în atenție una dintre cele mai tulburătoare descoperiri arheologice din istorie. Howard Carter, omul care a găsit mormântul intact al lui Tutankhamon, descria la radio momentul din 12 februarie 1924 când el și echipa sa au devenit primii oameni, după mai bine de trei milenii, care au ajuns la sarcofagul tânărului faraon.
„Trecuseră treizeci și trei de secole de când picioarele omenești au pășit ultima dată pe podeaua pe care stăteam”, spunea Carter, evocând senzația stranie a unui timp suspendat, în care „semnele vieții recente” păreau încă prezente.
Drumul spre mormântul sigilat: ani de așteptare, un pas care a schimbat istoria
În 1936, la 14 ani de la descoperirea care l-a făcut celebru în întreaga lume, vocea sa sacadată suna deja ca o relicvă. Carter rememora drumul anevoios până la momentul culminant, ridicarea capacului de piatră al unui sarcofag de cuarțit de peste o tonă, în fața unei audiențe de demnitari și invitați. „Un răsuflare de uimire ne-a scăpat de pe buze”, mărturisea el. În interior, o efigie de aur a lui Tutankhamon, primul dintre cele trei sicrie suprapuse, strălucea intactă, așa cum fusese lăsată pentru eternitate.
Descoperirea a declanșat ceea ce presa vremii a numit rapid „Tutmania”. De la modă și design Art Deco, până la muzică și film, Egiptul antic a devenit o obsesie culturală globală. Totul pornise, însă, dintr-un moment legendar din noiembrie 1922, când Carter a privit printr-o mică deschizătură în mormânt, iar la întrebarea patronului său, Lord Carnarvon, dacă vede ceva, a răspuns simplu: „Da, lucruri minunate”.
Parcursul lui Carter este, la rândul său, aproape improbabil. Fără studii universitare, plecat din școală la 15 ani, a ajuns în Egipt datorită talentului său la desen și a unei formații câștigate direct pe șantierele arheologice. Ani la rând, a săpat în Valea Regilor fără succes, până când norocul, perseverența și o intrare ascunsă sub straturi de moloz antic au schimbat istoria arheologiei.
Moartea lui Carnarvon, la scurt timp după deschiderea mormântului, a alimentat mitul „blestemului faraonului”, iar contextul politic tensionat din Egiptul aflat la început de independență a transformat figura lui Tutankhamon într-un simbol mai larg, legat de identitate și patrimoniu național. În acest proces, contribuția muncitorilor și meșterilor egipteni a fost mult timp trecută în plan secund.
Povestea a continuat și dincolo de săpături. În 1939, două trompete găsite în mormânt au fost cântate într-o transmisie radio BBC, pentru prima dată după 3.000 de ani, într-un moment considerat astăzi de neconceput din punct de vedere al conservării. Howard Carter nu a mai apucat să audă acea emisie, murind cu câteva săptămâni înainte, la 64 de ani.
Ecoul descoperirii care a transformat un faraon într-un simbol global
La peste un secol de la descoperire, fascinația rămâne intactă. În 2025, întregul conținut al mormântului lui Tutankhamon a fost expus pentru prima dată complet, într-un nou muzeu de lângă Marea Piramidă de la Giza, oferind vizitatorilor experiența integrală trăită de Carter în urmă cu mai bine de 100 de ani.
În intervenția sa radiofonică, arheologul a rămas impresionat nu doar de aur și splendoare, ci de un detaliu fragil: o mică coroană de flori ofilite, așezată pe sarcofag. „Printre toată acea splendoare regală, nu era nimic mai frumos decât acele câteva flori”, spunea el. „Ne-au arătat cât de scurtă este, de fapt, o perioadă de 3.300 de ani.”
Documentarul complet, aici:
Comentează