S.O.S. România prin vocile președintelui partidului, europarlamentarul Diana Șoșoacă și al senatorului Dumitru Manea, reacționează la ”acuzațiile publice formulate de deputatul Silviu Vexler”:
S.O.S. România: Respingem orice tentativă de a deturna responsabilitatea pentru gestul regretabil din Parlament
”Având în vedere acuzațiile publice formulate de deputatul Silviu Vexler împotriva Partidului S.O.S. România, ca justificare a gestului impardonabil fǎcut în Parlamentul României, considerăm necesar să aducem următoarele clarificări, în numele adevărului, al decenței publice și al respectului instituțional. Da, aveți dreptate, „reconcilierea adevărată nu poate exista fără un element fundamental: adevărul”. Dar se pare că avem accepții diferite asupra adevărului.
Partidul S.O.S. România respinge categoric orice tentativă de a deturna responsabilitatea pentru un gest regretabil și de a o transfera asupra unor formațiuni politice sau persoane care nu au comis acel act. Ruperea unei fotografii ce conținea imaginea unor personalități fundamentale ale istoriei și culturii române reprezintă un fapt în sine, cu o semnificație simbolică profundă, care nu poate fi justificatǎ prin invocarea tensiunilor politice, a unor presupuse agresiuni verbale sau a climatului polemic din Parlament.
Într-o democrație funcțională, dezbaterea, fie cât de dură, se poartă prin argumente, nu prin distrugerea simbolurilor identitare ale unei națiuni. Este inacceptabil ca un gest personal, asumat ulterior ca fiind o greșeală, să fie reinterpretat ca un act de legitimă apărare sau ca o reacție justificată împotriva extremismului. O asemenea rescriere a realității reprezintă o inversare periculoasă a responsabilităților și o tentativă de a culpabiliza adversari politici prin etichete grave, aruncate fără probe.
În aceeași logică invocată de domnul Vexler, se impune o întrebare legitimă: ce ar fi trebuit să facă Diana Iovanovici-Șoșoacă, în fața anilor de presiuni constante, de hărțuire instituțională inclusiv a familiei sale, de atacuri publice, de tentative repetate de reducere la tăcere, de amenințări, sancțiuni și stigmatizare politică?
Ar fi fost justificat ca și ea să răspundă prin gesturi impulsive sau simbolice, invocând stresul, tensiunea sau agresivitatea mediului? Diferența fundamentală constă tocmai în faptul că, în momentele cele mai dure, Diana Iovanovici-Șoșoacă a ales să rămână în registrul argumentului, al discursului și al confruntării politice directe. A rămâne fără argumente și a recurge la gesturi simbolice de distrugere nu este o dovadă de forță, ci dimpotrivă, expresia unei slăbiciuni politice și a eșecului dialogului democratic.
România este un stat care, de-a lungul istoriei sale, a oferit cetățenie, protecție, drepturi și oportunități tuturor cetățenilor săi, indiferent de origine. Tocmai de aceea, respectul față de simbolurile, istoria și valorile poporului român este o obligație civică fundamentală pentru orice demnitar. Beneficiile primite din partea statului român implică, în mod firesc, o datorie de respect față de identitatea națională și față de sensibilitățile legitime ale societății românești.
Ziceți că „de-a lungul istoriei și în toate momentele, în fiecare zi, evreii din România și-au demonstrat loialitatea și dragostea față de România și poporul român în ansamblul său”. Poate, la nivel individual și izolat. Există chiar mari personalități care s-au identificat cu destinul poporului roman care i-a găzduit. Dar atentatul cu bombă din Senatul României, din 1920, comis de trei evrei, se încadrează și el în această afirmație?
Dar campania dusă, în secolul al XIX-lea de evreii din România prin Alianța Universală Israelită, la Paris și la Berlin, împotriva românilor pe care-i considerau cei mai fioroși antisemiți și cereau drepturi pe care nici românii nu le aveau?
Dar campania dusă de Moses Rosen la începutul anilor 1980, împotriva volumului IX din OPERE COMPLETE de Eminescu (apărut la Academia Română) și chiar împotriva lui Eminescu, pe care l-a calificat ca fiind „fascist, rasist, antisemit, dement, pornografic, mincinos, huligan şi sifilitic“?
Dar prigoana împotriva românilor, declanșată de evreii aflați la vârful structurilor de putere ale României bolșevice, prigoană care a atins apogeul la 14 mai 1948, când au fost arestați, într-o singură noapte, 14.000 de români suspectați că ar fi legionari?
„ „Loialitate și dragoste față de România și poporul român în ansamblul său” a fost și în 2004, când Raportul Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” a estimat că statul roman a ucis 400.000 de evrei, în perioada în care România a fost aliata Germaniei, cifră reluată de institute, manuale, discursuri politice și spațiul mediatic, deși există o contradicție matematică flagrantă între acest număr și datele demografice oficiale ale României?
În România ciuntită, domnule Vexler, adică după pierderile teritoriale din 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul), mai rămăseseră doar 312.972 de evrei (sursa: documente oficiale ale statului român, istoriografie israeliană și românească). Se pune întrebarea: dacă România avea mai puțin de 320.000 de evrei, cum putea statul român să ucidă 400.000 și, simultan, să salveze 400.000, așa cum a afirmat Shimon Peres în 2010? (afirmație necontestată de statul Israel, fiind, de altfel, recunoscută și în lucrări documentare).
Este inadmisibilă și grosolană lipsa de rigoare demografică și matematică, dar reprezintă fundamentul cifrei de „400.000 de victime” și a supralegislației privind antisemitismul. Ea creează falsa impresie că România ar fi exterminat o populație evreiască mai mare decât populația evreiască totală pe care a avut-o vreodată. Acesta-i adevărul fără de care „nu poate exista reconcilierea adevărată”, d-le Vexler?
Și dacă tot ați formulat acest cuvânt care vă e atât de impropriu, „adevărul”, hai să spunem adevărul și despre dumneavoastră, deputatul, președintele Federației Comuniutăților de Evrei din România și șef al Cultului Mozaic.
În anul 2020, când, în plină plandemie, ați acaparat toată puterea în comunitatea evreiască din România, coetnicii și coreligionarii dvs, intelectuali de prestigiu, au avertizat, printr-o scrisoare deschisă adresată fostului președinte al FCER, Aurel Vainer că „Imaginea și interesele tuturor evreilor din România vor fi profund afectate”.
Cumularea funcției de deputat și de președinte al Federației, semnala scrisoarea, „generează, în mod evident, o stare de conflict de interese prin acumularea de putere decizională în mâinile unei singure persoane, împiedicând asigurarea transparenței, a echilibrului în administrarea intereselor comunitare cât și a independenței opiniilor fiecărui membru al comunității noastre”.
În același protest public se menționa: „Lansăm acest apel pentru că noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm că o persoană, oricât de pregătită și de competentă ar fi, nu poate cumula funcții politice și funcții comunitare”. Adaug că alegerea dvs. a generat și un conflict de interese, amestecând religia unui cult cu politica parlamentară, fapt interzis ierarhilor și preoților ortodocși din România, de pildă.
Acesta nu este un act de discriminare a comunității ortodoxe românești, domnule Vexler? Și tot dumneavoastră ați introdus segregarea pe criterii rasiale a cetățenilor români în evrei și ne-evrei prin Legea nr. 157/2018. O temă predilectă în Tanakh-ul iudaic.
Îi mai știți pe cei care au semnat acea scrisoare, domnule Vexler? Vi-i reamintim noi: Acad. prof. univ. dr. Corneliu Sabetay (Craiova), Prof. Univ. Dr. Liviu Rotman (SNSPA București), Marco M. KATZ (Vicepreședinte Asociația Sionistă din România), Prof. Univ. Dr. Maria Roth (UBB Cluj), Dr. Andrei Schwartz (Membru CC al FCER), Ana-Veronica Schwartz (Profesor), Prof Univ. Dr. Michael Shafir (UBB Cluj), Tiberiu Roth (Președinte, Asociația Sionistă din România), Prof. Univ. Dr. Victor Neumann (Director, Muzeul de Artă, Timișoara), Conf.univ.dr. avocat Victor Marcusohn (București), Dr. Teodor Rafael (București), Ing. Dr. Dan Danielescu, Szilágyi Júlia, critic literar, Dr. Szilágyi-Gál Mihály, lector universitar, Rafael Vecsler (jurnalist), Ligia Weiss (psiholog), Lou (Lucian) Gelehrter (arhitect), Dr. Daniel Lőwy (Membru, Comitetul de Conducere CE Cluj).
După cum vă dați seama, domnule Vexler, niciunul dintre aceștia nu este membru al Partidului S.O.S. România, AUR sau POT. Toți sunt coreligionari și coetnici ai dvs. Și membri ai FCER. Cum ați vrea să vă vedem noi, dacă ei, frații dvs. întru credință și etnie, vă văd așa?
Sunteți un produs al plandemiei, domnule Silviu Vexler - la propriu și la figurat. Adevărata reconciliere nu se construiește prin justificări tardive, prin transferul vinei sau prin instrumentalizarea unor teme sensibile pentru a acoperi un gest care a rănit profund conștiința publică.
Prin gestul dumneavoastră provocați deliberat reacții emoționale puternice în rândul cetățenilor români și creați exact contextul în care aceștia pot fi ulterior încadrați în faptele sancționate de legea pe care ați inițiat-o.
Ca șef al unui cult religios recunoscut prin Legea nr. 489/2006, sunteți obligat, prin art. 13 al legii, să nu comiteți acțiuni publice de defăimare și învrăjbire religioasă. Din această perspectivă, gestul dvs. profund antiromânesc reprezintă și un atac la credința creștină a poporului român. Personalitățile din colajul fotografic distrus în plenul Camerei Deputaților au fost practicanți ai religiei creștine.
În finalul scrisorii dumneavoastră explicative, după ce vorbiți („înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune”) despre loialitatea evreilor „care a fost probată nu doar cu vorbe ci și cu sângele vărsat pentru apărarea țării sau prin contribuții imense la dezvoltarea României”, adăugați o frază scurtă, amenințǎtoare: „Vom continua în același mod”. Iar noi vǎ rǎspundem: „Ne vom întoarce într-o zi!”
Dumitru Manea
Senator Partidul S.O.S. România
Av. Europarlamentar
Diana Iovanovici-Şoşoacǎ
Preşedinte Partidul S.O.S. România”, se spune în comunicatul remis presei.
Vexler a rupt poza cu Iorga și Eminescu!
Silviu Vexler, inițiatorul legii privind combaterea xenofobiei, a rupt o foaie care conținea fotografii cu Mihai Eminescu, Nicolae Iorga și Vasile Alecsandri.
Scandalul a izbucnit în momentul în care Silviu Vexler a venit să ia cuvântul de la Tribuna Parlamentului.
Inițial, Vexler a îndepărtat foaia. Apoi, un parlamentar al Opoziției a luat foaia și a pus-o din nou pe pupitru.
În acel moment, Silviu Vexler a luat furios foaia și a rupt-o.
La finalul votului pe „Legea Vexler”, deputatul și-a cerut scuze
„Să vii să rupi fotografii cu Eminescu și cu Nicolae Iorga este de netolerat”, i-a atras atenția George Simion, liderul AUR, lui Vexler.
În cele din urmă, de la Tribuna Parlamentului, Silviu Vexler și-a cerut scuze pentru gestul său violent.
„Eu am greșit, dar am greșit pentru că am rupt hârtia care nu avea nicio legătură cu persoanele care erau acolo.
Pentru gestul ruperii, eu îmi cer scuze!”, a afirmat Silviu Vexler.
De asemenea, Vexler a spus că a reacționat așa și din cauza faptului că a fost îmbrâncit de parlamentari ai Opoziției.
El a mai acuzat faptul că i-a fost amenințată familia.
PL-x nr. 168/2025, propunerea legislativă inițiată de Silviu Vexler, a trecut de votul Camerei Deputaților.
Așa-numita „Lege Vexler” a fost votată chiar în forma în care a fost respinsă de președintele Nicușor Dan și trimisă la reexaminare de către Parlament.
Din cei 282 de deputați prezenți, 173 au votat „pentru”, 101 s-au pronunțat „contra”.
De asemenea, au existat și 6 abțineri, iar 2 deputați nu au votat.
Camera Deputaților este for decizional în această privință.
Comentează