Ministerul Educației a trimis, la final de septembrie, o adresă către inspectoratele școlare prin care impune trecerea punctului după fiecare inițială a prenumelui părintelui în toate actele de studii.
Documentul invocă atât Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin OM 4634/10.06.2024, cât și DOOM, pentru a justifica obligativitatea punctului după „inițiale”. În esență, ministerul pretinde că punctul ar fi obligatoriu în acest context, deci că „A.”, „B.” etc. ar trebui să apară mecanic după fiecare literă trecută la „inițialele prenumelui tatălui”.
Numai că nici Regulamentul, nici DOOM nu susțin această concluzie. Circulara amestecă două noțiuni diferite: „inițială” și „abreviere”. Inițiala este prima literă a unui cuvânt și, ca atare, este doar o literă; abrevierea este o prescurtare și poate include punct. A forța punctul după orice inițială transformă arbitrar inițiala în abreviere și introduce o regulă care nu există în textele invocate.
Ce spune, de fapt, Regulamentul
Art. 6 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin OM 4634/2024 precizează limpede că, în actele de studii, numele și toate prenumele se înscriu fără prescurtări, cu litere mari, și că „în toate actele de studii se înscriu cu majuscule toate inițialele prenumelui tatălui, doar prima literă din prenume”. Punct. Niciun cuvânt despre semne de punctuație după aceste inițiale. Textul nu instituie, așadar, obligația unui punct după litera inițială.
Mai mult, argumentul că DOOM ar impune punctul după „inițiale” este o lectură greșită. DOOM explică regimul punctului în abrevieri și simboluri — unde punctul poate fi obligatoriu, facultativ sau interzis — dar nu transformă „inițialele” în „abrevieri” prin simpla lor existență. Cu alte cuvinte, DOOM reglementează abrevieri, nu inventează o regulă nouă pentru inițiale în acte oficiale.
Unde se pune, totuși, punctul
Desigur, în uzul limbii există abrevieri consacrate ale prenumelor: „I.” pentru Ion, „B.P.” Hașdeu, „I.L.” Caragiale, ori abrevieri specifice precum „Gh.” (Gheorghe), „Șt.” (Ștefan), „Th.” (Theodor). Acestea sunt abrevieri, nu simple inițiale — iar DOOM tocmai asta reglementează: când punctul este obligatoriu, facultativ sau interzis în abrevieri. A lua aceste exemple și a le aplica mecanic oricărei litere folosite ca „inițială” în actele de studii înseamnă a confunda categoriile și a crea o normă artificială.
În plus, Regulamentul cere explicit fără prescurtări la prenumele titularului și stabilește doar că se înscriu cu majuscule „inițialele prenumelui tatălui”, nicidecum „abrevierile prenumelui tatălui”. Dacă legiuitorul ar fi dorit prescurtări cu punct, le-ar fi numit ca atare. Faptul că nu o face confirmă că inițiala este o literă, nu o abreviere cu punct.
Eroare de normă, risc administrativ
Prin impunerea unui punct inexistent în textele normative invocate, adresa ministerială creează o contradicție între practică și Regulament/DOOM. Efectul? Mii de documente riscă să fie completate neuniform pe teritoriul țării, cu un semn de punctuație neprevăzut de regulă, fapt care poate genera corecturi inutile, reprintări, costuri și chiar litigii asupra exactității datelor din acte. În administrație, „micul” semn de punctuație devine mare problemă atunci când e trecut din greșeală în proceduri obligatorii.
Această situație reclamă o corecție rapidă: retragerea sau rectificarea adresei, clarificarea oficială că inițialele — ca inițiale — nu comportă punct, precum și o notă metodologică în care se delimitează ferm „inițială” de „abreviere”, cu trimitere la articolele relevante din Regulament și la pasajele din DOOM privind abrevierile. Orice altceva perpetuează confuzia și transformă un detaliu ortografic într-o eroare birocratică națională.
Cine răspunde
Greșeala nu e tehnică, ci de competență: cineva a citit pe diagonală Regulamentul și DOOM și a confundat categorii elementare ale ortografiei. Când asemenea lecturi grăbite devin politică administrativă, vorbim de responsabilități reale, nu doar de „nuanțe” lingvistice. E firesc să existe răspundere la nivelul semnatarilor și avizatorilor adresei, fiindcă de pe urma unei confuzii de bază se nasc proceduri greșite impuse tuturor.
Ministerul ar trebui să-și repare singur eroarea: să emită de urgență o erată și o clarificare publică, să instruiască inspectoratele să nu adauge punct după inițiale decât în situațiile prevăzute de abrevieri consacrate, și să explice școlilor cum se diferențiază corect inițialele de abrevieri. Abia atunci vom putea spune, onest, „punct și de la capăt”.
Comentează