În primii ani de după 1990, românii proaspăt eliberați de rigorile comunismului și însetați de bunuri de consum au descoperit o oportunitate neașteptată: puteau cumpăra din Ungaria mașinile fabricate în România și trimise la export în vremea lui Ceaușescu. Nu doar că prețurile erau mai mici decât cele practicate în țară, dar mulți reușeau chiar să scoată un mic profit. Era o afacere cu iz de revanșă istorică, dar și un exemplu de ingeniozitate balcanică.
În perioada comunistă, România a livrat masiv automobile Dacia în țările din blocul estic. Ungaria, confruntată în anii ’80 cu o lipsă cronică de autoturisme, a devenit unul dintre cei mai mari clienți ai uzinei de la Mioveni. Modelul Dacia TX Break, produs începând cu 1987, a intrat rapid în preferințele cumpărătorilor maghiari, mai ales datorită prețului mai mic decât al altor mașini est-europene, conform Playtech.
În 1988, Ungaria importa 124.000 de autoturisme, iar peste 360.000 de cetățeni se aflau pe listele de așteptare. Pentru a răspunde cererii, autoritățile de la Budapesta au semnat contracte consistente cu producătorul românesc.
La începutul anilor ’90, o Dacie TX Break costa în Ungaria aproximativ 171.000 de forinți – echivalentul a 2.100–2.300 de dolari americani. Era mai accesibilă decât o Skoda sau o Lada, iar fiind destinată exportului, calitatea era superioară versiunilor fabricate pentru piața internă din România.
După Revoluție, modelele de export au devenit adevărate comori
În haosul economic postrevoluționar, românii se trezeau cu aceeași problemă veche, dar într-un context nou: își doreau mașini, însă opțiunile erau limitate. În comunism, o Dacie se obținea doar după ani de așteptare și liste interminabile. În primii ani ’90, cererea exploda, însă mașinile occidentale rămâneau inaccesibile.
Privirea s-a îndreptat rapid spre Daciile din Ungaria, mai bine echipate și mai fiabile.
Aceste modele destinate exportului veneau cu finisaje mai atente: tablă mai groasă, trapa, centuri de siguranță glisante și detalii estetice mai elegante. Se spunea că, pentru comenzile externe, muncitorii de la Mioveni lucrau cu mai multă responsabilitate.
Românii cumpărau aceste mașini second-hand, multe cu doar patru sau cinci ani vechime, și le aduceau acasă fără taxe vamale, deoarece erau produse românești. Cei mai pricepuți știau chiar cum să își recupereze TVA-ul plătit în Ungaria, transformând tranzacția într-o afacere extrem de avantajoasă.
Un timișorean a creat un mic business din această „afacere”
Un caz cunoscut este cel al lui Arpad G., un tânăr din Timișoara care, imediat după ce și-a luat permisul de conducere, a mers la Gyor și a cumpărat o Dacia 1300 Combi. A plătit 1.600 de mărci germane și a fost atât de mulțumit încât a început să-i învețe și pe alții cum să facă același lucru, scriau cei de la „Adevărul”.
Arpad a înțeles rapid mecanismul de recuperare a TVA-ului plătit de primul proprietar maghiar. Astfel, împreună cu o colegă din Timișoara, a pus pe picioare o mică firmă de consultanță, oferind servicii complete: ce acte sunt necesare, unde trebuie mers și ce formulare se completează. Deși afacerea nu a rezistat mult, a rămas o mostră de spirit antreprenorial în primii ani ai tranziției.
Chiar dacă în Ungaria, la fel ca în România, Daciile erau deseori subiect de bancuri din cauza fiabilității, interesul pentru aceste mașini era uriaș la începutul anilor ’90. Erau vehicule „de-ale noastre”, dar cu o calitate mai bună, disponibile rapid și la un preț rezonabil.
Ironia face că, după decenii, marca Dacia – astăzi sub patronajul Renault – a redevenit populară în Ungaria. Modele moderne, precum Dacia Duster, se numără printre cele mai vândute SUV-uri, semn că istoria știe să glumească.
Comentează