Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian, a atras atenţia, luni, în cadrul unei dezbateri dedicate destinului internaţional al literaturii române că România suferă din lipsa unei viziuni despre cultură, potrivit Agerpres.
"România suferă din lipsa unei viziuni despre cultură. Avem strategii de mediu, avem strategii chiar şi despre pescuit, nu mai vorbim de strategii de securitate naţională. Nu avem o strategie culturală. Desigur că formarea unei culturi nu cunoaşte strategii. (...) Însă, vedeţi, cultura este ca orice altă expresie a civilizaţiei. Nu poţi ajunge la vârful piramidei decât dacă piramida are o bază", a spus Vosganian, la conferinţa internaţională "Drumuri noi pentru literatura română în secolul XXI. Cum se construieşte un destin internaţional?", găzduită de Sala Mare a Institutului Cultural Român (ICR).
El a remarcat că "după '90 rolul scriitorului şi al omului de cultură a început să scadă", acest fapt reprezentând "o cauză în plus care arată că strategia culturală este necesară" şi a subliniat că nu se vorbeşte niciodată despre "deficitul cultural".
"Vorbim adesea despre deficitul comercial, deficitul bugetar. Aţi auzit vreodată vorbindu-se despre deficitul cultural? România are un deficit cultural mult mai adânc decât deficitul comercial. Deficitul cultural a României se judecă în două feluri. Întâi, relaţia dintre literatura de import şi literatura de export pe piaţa de carte din România şi în al doilea rând, relaţia dintre literatura de import şi literatura de export. În ce priveşte piaţa culturală din România, trebuie să vă spun că 92% din cărţile care se vând în România sunt cărţi traduse. Principalul protagonist al vieţii literare din România nu este scriitorul, ci traducătorul. Dacă vom face o comparaţie între drepturile de autor pe care le primesc scriitorii, care creează, şi cele pe care le primesc traducătorii, care traduc, veţi vedea că diferenţa este uluitoare, chiar în condiţiile în care traducătorii sunt plătiţi mizerabil. Dacă veţi compara un traducător care traduce din franceză în română sau din germană cu altul care traduce din română în germană sau din română în franceză, veţi vedea care este situaţia umilitoare a traducătorului român", a apreciat Vosganian.
Preşedintele Uniunii Scriitorilor a arătat că reprezentanţii noii generaţii de scriitori fie concurează pe piaţa literară cu autori de la Faulkner sau Hemingway, fie sunt complet necunoscuţi în România.
"Traducerile sunt, în general, ale cărţilor bune din străinătate. Deci cărţile de vârf din străinătate concurează cu nişte cărţi româneşti aproape necunoscute. Este o concurenţă neloială. Concurenţa asta trebuie compensată prin nişte măsuri şi administrative, dar şi parteneriate. Lucruri care nu se întâmplă. (...) Pot să vă spun însă că, din păcate, în ultimii ani, sumele alocate traducerilor sunt egale cu leafa unui director de mare companie energetică", a afirmat Vosganian.
El a pledat pentru un program de traduceri "mai amplu" şi a deplâns absenţa instituţiei agentului literar.
"Trebuie să existe instituţia agentului. Noi nu avem agenţi care să promoveze literatura română în străinătate. Cei mai buni agenţi ai noştri, şi le mulţumesc, sunt traducători. (...) În al doilea rând, nu există feedback. Există edituri care n-au relevanţă şi cu care se poate traduce şi cărţile acelea nu au niciun fel de ecou în străinătate. Deci trebuie să existe un fel de web submission al editurilor care promovează. (...) Aş mai adăuga faptul că şi selecţia pe care o facem pentru prezenţa din străinătate a cărţilor trebuie să fie ceva mai atent făcută. Adică, nu cred că unele cărţi care nu au dobândit în România o recunoaştere, o notorietate, sau autori care nu au prestigiu în România trebuie să reprezinte România", a susţinut Varujan Vosganian.
Ce progrese s-au făcut în ultimele două decenii în promovarea literaturii române în străinătate? Care este vizibilitatea pe care o are astăzi cultura română scrisă? Ce rol joacă traducerile şi traducătorii în drumul internaţional al literaturii noastre? Cum poate contribui agentul literar la destinul internaţional al unei cărţi? Ce (mai) înseamnă, în zilele noastre, "o carte de succes"? Există o "reţetă" a succesului în prezentul globalizat? - au fost doar câteva dintre temele analizate în cadrul evenimentului, moderat de jurnalista RFI Mihaela Dedeoglu.
Traducătorul Jean Louis Courriol (Franţa) a deplâns faptul că literatura română modernă nu este cunoscută în Franţa, exemplificând cu Marin Preda, despre care a arătat că pregăteşte o traducere a "Delirului", în timp ce Marian Ochoa de Eribe a fost de părere că în Spania literatura română îşi are un loc bine definit, menţionând că a întâlnit chiar folosirea termenului de "cărtărescian" în comentariile literare din spaţiul iberic.
O opinie similară a susţinut Bettina Worgotter, editor al grupului Paul Zsolnay (Austria), care a precizat că în spaţiul german literatura română este bine situată.
Totodată, o amplă prezentare a evoluţiei traducerilor din literatura română în Italia ultimilor 20 de ani a oferit profesorul şi traducătorul Roberto Merlo, care a remarcat că acestea s-au manifestat mai degrabă ca nişte "ploi de stele", în afara marilor nume precum Mircea Cărtărescu, scriitorii români nereuşind să se impună în conştiinţa publicului din peninsulă, prin constanţa prezenţei la o editură cunoscută.
Traducătorilor amintiţi li s-a alăturat Oana Vasile, agentă literară la Livia Stoia Agency, care a prezentat activitatea agenţiei pe care o reprezintă.
Desfăşurată în prezenţa preşedintelui ICR, Liviu Sebastian Jicman, manifestarea face parte din seria de evenimente "După 20 de ani. Cărţile României şi călătoriile lor", organizată de ICR prin Centrul Naţional al Cărţii pentru a semnala că programul de finanţare Translation and Publication Support (TPS), dedicat editurilor străine interesate să publice lucrări semnate de autori români, împlineşte 20 de ani de existenţă, iar portofoliul său include peste 1.000 de titluri publicate în numeroase ţări. A
Comentează