Europarlamentarul Gheorghe Piperea intră tare pe tema reformei pensiilor magistraților și prezintă situația în care Ilie Bolojan va trebui să demisioneze.
De asemenea, Gheorghe Piperea a criticat-o și pe Oana Gheorghiu, vicepremier al României.
Prezent astăzi la Parlament, eurodeputatul AUR a acordat un scurt interviu repoterului STIRIPESURSE.RO.
Europarlamentarul Gheorghe Piperea intră tare pe tema reformei pensiilor magistraților: Situația în care Ilie Bolojan trebuie să demisioneze - Critică la adresa Oanei Gheorghiu
Eugen Dinu, reporter STIRIPESURSE:RO: Domnule Piperea, cum vedeți dumneavoastră această reformă a magistraților pe care o pregătește Guvernul, de câteva luni?
Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR: În primul rând, vreau să spun că această problemă în momentul de față este excesiv de politizată și aș spune că este excesiv de tensionată.
Am certitudinea că asistăm la un tir neîntrerupt de torpile la adresa Curții de Casație în principal, cea care a făcut acea sesizare de neconstituționalitate, sesizare care a dus și la desființarea legii de către Curtea Constituțională. Și este extrem de periculos.
De asemenea, aș mai preciza că atât de politizată și atât de tensionată este această problemă la ora actuală, încât domnul Bolojan, după ce a promis că demisionează și nu a demisionat, acum este pus cu spatele la zid.
Dacă și de data asta iese o lege care va fi declarată neconstituțională de Curtea Constituțională, atunci va trebui să-și dea demisia sau va fi demis prin moțiune de cenzură, depusă chiar de către PSD.
Mă rog, dacă-i credem pe cei de la PSD. Sincer, nu-i prea mai cred, la câte răzgândeli au avut.
Mai adaug aici că sunt foarte mari șanse ca și această lege - și de data asta - chiar pe fond să fie respinsă, pentru bunul motiv că există o jurisprudență constantă, masivă, din partea Curții Constituționale, care oprește orice fel de astfel de modificări ale drepturilor aferente calității de magistrat, pe care legea le-a construit pentru magistrați în ultima vreme și cu motivația cât se poate de simplă a independenței magistraților.
Cum a criticat-o pe Oana Gheorghiu
Aici vreau să fac o scurtă paranteză. Cred că sunt anumite persoane din guvern care, nu se știe din ce motiv, se cam joacă cu cuvintele.
Am înțeles de la doamna vicepremier, de la doamna Gheorghiu, că, cică, copii în România mor de foame și n-au spitale, printre altele, pentru că iau magistrații pensii speciale.
Nu sunt pensii speciale, sunt pensii ocupaționale și, în al doilea rând, copiii n-au spitale și mor de foame în România, pentru alte motive, nu pentru această motivație.
Și acum pe fond. Problema cu pensiile speciale ale magistraților a fost de la începutul-începutului greșit pusă, greșit înțelese soluțiile - soluții greșite de fiecare dată.
În primul rând, pentru că nu este vorba despre un privilegiu aici, ca să-i poți spune pensie specială.
Privilegiu ar fi, de exemplu, pentru cine știe ce personaj care a lucrat prin aparatul de stat 5-6 ani de zile și pentru acest motiv primește o casă, de exemplu, cum ar fi cazul ex-președinților. Ăsta ar fi un privilegiu, ăsta ar fi un tip de pensie specială.
„Magistrații plătesc un CAS și un CASS, la fel ca noi”
Magistrații, și vă vorbesc, cum să spun, ca un participant la ceea ce înseamnă lupta judiciară, business-ul judiciar, sistemul judiciar, magistrații plătesc un CAS și un CASS, la fel ca noi.
Atâta doar că banii aceștia nu se duc către casa de pensii, așa cum se duc banii noștri, ci se duc direct în bugetul de stat și de acolo li se plătesc și salariile, și după aceea, și pensiile, și celelalte indemnizații. Deci, diferența este doar de denumire.
În consecință, și salariile, și pensiile magistraților sunt, cel puțin în parte, contributive, la fel cum sunt și ale noastre. Asta este unu la mână.
În al doilea rând, dacă vrem să avem o independență reală a justiției, și nu una, cum să-i spun, teatrală, și nu una care se apără cu mânuțele alea în mână, pe care scrie „Luați laba de pe justiție”, în stradă sau pe treptele de la Palatul Justiției, atunci trebuie ca ceea ce s-a consolidat în ani de zile, ca parte a beneficiilor patrimoniale pe care le aduce această funcție, demnitate în stat plină de toate restricțiile și complicațiile din lume, trebuie să rămână consolidat.
Gheorghe Piperea susține că magistrații intră prea devreme în funcție
Ce este, însă, adevărat, și asta vreau să accentuez, este că magistrații români se pensionează prea devreme. De fapt, aș spune ceva mult mai mult decât atât, magistrații români intră în funcție prea devreme.
Este suficient să termine Institutul de Magistratură un copil de 24 de ani ca să devină judecător și ca să ajungă să dispună încredințarea unui copil, când divorțează un cuplu, în condițiile în care acel copil de 24 de ani nu are de gând să-și facă o familie 10-15 ani de acum încolo.
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca un magistrat, un judecător să intre în această funcție de-abia după 10 ani de zile de experiență și în viață, și în profesia de jurist, așa cum se întâmplă în țările cu democrație veche, cu democrație consolidată, cum ar fi Marea Britanie sau Statele Unite, ba chiar și Germania.
Asta este unu la mână. În al doilea rând, ce este deranjant este ca un om care se pensionează la 49 de ani să lucreze fie în aparatul de stat, de exemplu să fie pensionar și în același timp secretar de stat la Justiție, sau să lucreze ca notar, ca avocat sau ca executor, asta în condițiile în care, repet, este vorba despre un om care s-a pensionat la 49 de ani.
„Problemele reale nu sunt pensiile ocupaționale”
Așadar, problemele reale ale magistraților și ale noastre ca societate nu sunt așa-zisele pensii speciale, care nu sunt pensii speciale, sunt pensii ocupaționale, așa cum v-am spus, ci prea rapida pensionare și respectiv prea rapida intrare în profesia de magistrat și, ulterior, în alte profesii, cumulând pensia de la stat, cu fie un salariu de la stat, fie o remunerație din alte zone.
Nu se opune nimic, de exemplu, ca pensia respectivă să o încasezi nu de la 49 de ani, ci de la 65 de ani, așa cum face toată lumea, în cazul bărbaților, 63 de ani, așa cum face toată lumea, mă refer la femei.
Așadar, te poți pensiona dacă vrei, dacă nu vrei să mai fii judecător la 49 de ani, la 59 de ani, dar nu vei încasa această pensie decât de la 65 de ani.
Sunt niște mici, cum să-i spun, încercări din punctul acesta de vedere, dar nu există nici voința politică, nici curajul de a face această chestiune.
„Uitați-vă la situația în care se află propunerea USR pentru Avocatul Poporului”
Să vă mai spun un lucru. Fără să am niciun fel de critică la adresa profesionalismului persoanei respective, uitați-vă la situația în care se află propunerea USR pentru Avocatul Poporului.
Este vorba despre o doamnă, repet, de un înalt profesionalism, categoric este bună în ceea ce face, a fost bună în ceea ce face, care, fără să fie o zi, o zi în viața domniei sale profesionale judecător.
A fost, totuși, considerată magistrat asimilat, pentru că lucra în Ministerul Justiției și în INM, și pentru că era magistrat asimilat, bineînțeles, a avut și dreptul să se pensioneze la 49 de ani.
Acum este pensionară și în același timp lucrează într-o societate de avocatură, asta este decizia domniei sale, dar, dacă va fi Avocat al Poporului, o să fie un pensionar de pe poziția nu de magistrat, ci de magistrat asimilat, adică un consilier juridic din cadrul Ministerului Justiției, de la 49 de ani, care va cumula un salariu de Avocat al Poporului. Asta este în neregulă.
Sper că cei de aici, din Parlament, să nu accepte o astfel de idee, o astfel de soluție, mai ales că este vorba, totuși, despre Avocatul Poporului nu orice și mai ales că se pare că persoana respectivă figurează și pe lista de donatori ai domnului Dan.
Propunerea lui Piperea de reformă pe pensiile magistraților
Eugen Dinu, reporter STIRIPESURSE.RO: Dar propunerea aceasta a dumneavoastră ar fi constituțională, ca magistratul să se poată pensiona la 49 de ani și apoi să i se interzică, practic, să primească pensia?
Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR: Există un proiect, repet, este destul de vechi, care a trecut de Consiliul Legislativ și s-a considerat că, cel puțin la nivel de aparență, este ok, din punctul de vedere al Constituției, dar mai important este altceva.
Nu-i mai permite unui judecător să se pensioneze la 49 de ani, făcând ce anume? Obligându-l să lucreze cel puțin 10 ani de zile și să trăiască ca om în societatea aceasta cel puțin 10 ani de zile și abia după aceea să devină judecător.
Așa că nu o să se mai pensioneze la 49 de ani, ci o să se pensioneze, să zicem, la 59 de ani. 59 de ani este mai aproape, totuși, de vârsta de pensionare decât 49 de ani.
Sincer, eu personal, ca om, nu m-aș simți în regulă deloc să se spună despre mine că sunt pensionar.
Eu am deja de mult această vârstă, nu m-aș simți bine să mi se zică pensionar, sincer.
Comentează