Noua lege a pensiilor a schimbat din temelii modul în care este calculată vechimea în muncă, iar efectele încep să fie resimțite direct de pensionari și de viitorii pensionari. De la 1 ianuarie 2026, stagiul de cotizare nu mai este stabilit în funcție de zilele lucrătoare, așa cum se întâmpla până acum, ci de zilele calendaristice, o modificare care, în multe cazuri, duce la pierderea unor fracțiuni de ani de muncă.
Profesorul Anton Hadăr a explicat că noua formulă avantajează strict continuitatea perfectă în muncă și penalizează orice sincopă, contract parțial sau suprapunere de joburi.
„Ca să ai un an de muncă complet, trebuie să ai zile calendaristice 365. Dacă ai lucrat mai mult și ai trei-patru contracte, degeaba depășești 31 de zile pe lună. Îți dă maximum, pentru că nu poți primi într-un an fizic mai mult de un an de stagiu de cotizare”, a explicat profesorul la Realitatea PLUS.
Calcul la limită: un an de muncă se reduce la 11 luni
Anton Hadăr atrage atenția că noua formulă lovește mai ales în cei care au avut perioade de pauză în activitate sau forme de muncă atipice. În aceste cazuri, statul nu mai rotunjește stagiul de cotizare, ci îl fragmentează în luni și zile.
„Dacă ai avut sincope în muncă, în loc de un an ți se poate calcula 11 luni și câteva zile. Se calculează strict în luni și zile”, a spus acesta.
Pensii mai mici, pe baza unor date neclare
Întrebat direct dacă această formulă duce la scăderea pensiilor, profesorul Hadăr a confirmat fără echivoc.
„Da, pensia scade, pentru că până acum nu au existat pe cartea de muncă atât de multe date, mai ales pentru cei mai în vârstă. Acum ei spun că au o bază de date, dar nici mie nu îmi este clar de unde au aceste date”, a declarat Hadăr.
De la zile lucrătoare la zile calendaristice
Schimbarea vine dintr-un ordin emis de Casa Națională de Pensii Publice, publicat în Monitorul Oficial, care stabilește procedura tehnică prin care zilele lucrătoare raportate de angajatori sunt transformate în zile calendaristice, necesare pentru calculul stagiului de cotizare conform noii legi.
Problema majoră, subliniază specialiștii, este că angajatorii raportează zile lucrate și ore muncite, în timp ce sistemul de pensii operează acum cu zile calendaristice. Practic, cineva trebuie să convertească aceste date din vechile evidențe (cărți de muncă, declarații nominale) într-un registru electronic, folosind formule matematice care nu apar pe niciun document al pensionarului.
Cum se „pierde” vechimea, pas cu pas
În funcție de perioadă, conversia se face diferit:
pentru anii anteriori lui 2005, se ține cont de normă, ore lucrate și zile declarate;
după iulie 2005, se iau în calcul strict zilele lucrate declarate, plafonate la numărul maxim de zile lucrătoare din lună;
în toate cazurile, stagiul nu poate depăși durata calendaristică a lunii sau a anului, indiferent câte contracte a avut persoana.
Un exemplu concret: dacă un angajat a lucrat 20 de zile într-o lună cu 22 de zile lucrătoare și 30 de zile calendaristice, stagiul său nu va fi de 30 de zile, ci de aproximativ 27 de zile calendaristice, rezultatul unei formule de proporționalitate. Diferențele par mici lunar, dar se acumulează în timp.
Cine sunt cei mai afectați
Noua formulă îi dezavantajează în special:
persoanele cu muncă part-time;
cei care au avut mai multe contracte simultan;
angajații cu întreruperi în activitate;
persoanele care au lucrat înainte de digitalizarea completă a evidențelor.
Deși prezentată ca o reformă tehnică, modificarea are un efect direct: stagiul de cotizare mai mic duce automat la o pensie mai mică sau la dificultăți în îndeplinirea condițiilor minime de pensionare. În lipsa unor explicații clare pentru public, mulți pensionari află abia la calculul final că „au muncit mai puțin pe hârtie” decât în realitate.
Comentează