Faptul că Administrația de la Washington nu s-a opus planurilor statului evreu și nu a condamnat formal operațiunea constituie o ruptură majoră a pactului care, de zeci de ani, lega monarhia din Golf de Statele Unite.
Loviturile israeliene împotriva capitalei Doha de marți, 9 septembrie, au aruncat populația micului emirat din Golf într-o stare de stupefacție generală. De la muncitorii asiatici la angajații occidentali cu gulere albe și până la înșiși qatarezii, care reprezintă aproximativ 10% din cei 2,5 milioane de locuitori ai peninsulei, toți au fost șocați de exploziile ce au vizat responsabili ai Hamasului palestinian, rupând brutal rutina luxoasă cu care era obișnuită monarhia.
„Am numărat până la șapte deflagrații, tot corpul meu a început să tremure, pentru câteva secunde m-am crezut în Gaza”, povestește jurnalistul palestinian Montaser Marai, angajat al televiziunii Al-Jazeera, care își bea cafeaua nu departe de locul vizat.
Vila distrusă de tirurile israeliene se află în cartierul cultural Katara, loc de agrement renumit, situat aproape de cartierul diplomatic și de liceul francez Voltaire. Numeroși copii ai expatriaților, precum și o parte dintre copiii șeicului Tamim Ben Hamad Al Thani, suveranul Qatarului, învață în această instituție. „Fiica mea, care era la cursuri în momentul atacului, a avut impresia că tavanul clasei ei se va prăbuși”, mărturisește Laurent Lambert, universitar francez ce predă la Doha.
Încălcarea pactului Doha-Washington
La sfârșitul lunii iunie, rachete brăzdau deja cerul Doha. Erau proiectile trase de Teheran către uriașa bază Al-Udeid, cartier general al operațiunilor americane în Orientul Mijlociu, implantată în deșertul qatarez. Însă operațiunea, desfășurată ca represalii la bombardamentele asupra siturilor nucleare iraniene ordonate de Donald Trump, fusese atent coregrafiată. Republica islamică își prevenise vecinul din Golf cu câteva ore înainte, permițându-i să intercepteze în zbor aproape toate rachetele.
Nimic asemănător în cazul israelian. Presupunând, așa cum susține Casa Albă, că Doha a fost informată în avans despre raidul anti-Hamas – ceea ce emiratul neagă – apelul telefonic de la Washington a sosit prea târziu pentru ca țara să își pregătească apărarea. În orice caz, faptul că administrația americană nu a considerat necesar să se opună planului israelian și nu a condamnat explicit atacul constituie o încălcare majoră a pactului Doha-Washington. Eforturile președintelui Trump, în orele ce au urmat, de a-și arăta nemulțumirea față de aliatul său israelian, au puține șanse să liniștească statele din Golf.
„Ceea ce s-a întâmplat este un dezastru pentru relațiile dintre Qatar și Statele Unite”, apreciază politologul Andreas Krieg, bun cunoscător al culiselor oraș-stat din Peninsula Arabică. „Poate că nu a existat un semafor verde american, dar a existat cel puțin unul portocaliu.”
De decenii, qatarezii și-au cultivat postura de aliat fără fisură al primei puteri mondiale. Nu doar că și-au deschis câmpurile offshore de gaz companiilor americane precum ExxonMobil, dar au îndeplinit fără ezitare misiunile de mediator ce le-au fost atribuite de Departamentul de Stat. La cererea expresă a acestuia, Doha a deschis canale de comunicare cu numeroși proscriși, precum Hamasul palestinian sau talibanii afgani. În același timp, a întreținut un dialog abia ascuns cu Israelul și a discutat deschis cu Iranul, un alt paria internațional.
Rol de mediator
Această diplomație a echilibrului permanent i-a cauzat emiratului numeroase probleme. Între 2017 și 2021, furioase că Doha refuza să se alinieze liniei lor anti-Iran și anti-islamistă, Riad și Abu Dhabi au plasat emiratul sub embargo. Dar Qatarul nu s-a abătut niciodată de la reflexul său de mediator, convins că a fi util marilor capitale reprezintă, pentru un micro-stat, cea mai bună poliță de asigurare. Poziționarea a dat roade mult timp. În 2022, sub președinția lui Joe Biden, Statele Unite au recunoscut Doha ca „aliat major non-membru NATO”, un pas suplimentar în cooperarea strategică dintre cele două țări.
După atacul terorist împotriva Israelului de către Hamas, la 7 octombrie 2023, prezența responsabililor mișcării islamiste pe sol qatarez a expus țara unui val de critici, în special din partea statului evreu și a conservatorilor americani. Somată să expulzeze islamiștii palestinieni, monarhia a reușit să evite presiunile și să își păstreze rolul de intermediar indispensabil în războiul din Gaza.
În ciuda antagonismului crescând cu premierul israelian, Benyamin Netanyahu, conducătorii emiratului păreau convinși că sprijinul Washingtonului, întreținut prin sute de milioane de dolari în investiții qatareze, îi ferea de orice surpriză neplăcută. În aprilie, în Grecia, Qatarul nu participase oare, pentru prima dată în istoria sa, la exerciții militare aeriene alături de statul evreu?
Loviturile israeliene de marți au dat acestui complex edificiu o lovitură extrem de violentă. „Este o întoarcere brutală la realitate, asemănătoare întrucâtva cu ceea ce s-a întâmplat Kuweitului, în 1990, odată cu invazia irakiană”, mărturisește sub anonimat un cercetător stabilit la Doha. „Qatarezii realizează că banii nu sunt suficienți pentru a asigura protecția, că a avea o bază americană pe teritoriul tău nu constituie o asigurare de viață și că, în cele din urmă, soarta lor depinde doar de ei înșiși.”
Într-o conferință de presă, premierul emiratului, Mohammed Ben Abderrahmane Al Thani, încurajat de mesajele de susținere ale capitalelor arabe și europene, a asigurat că Qatarul își va continua eforturile de mediere în privința Gazei. Dar, pentru numeroși experți, emiratul nu va putea evita o introspecție. „Asistăm la prăbușirea vechii ordini mondiale, întemeiată pe multilateralism”, argumentează dl. Krieg. „Qatarul, care a jucat întotdeauna această carte, riscă să sufere din cauza reașezărilor în curs.”
Sursa: LeMonde, în traducerea Rador Radio România
Comentează