De-a lungul ultimelor secole, numeroși oameni de știință nu au ezitat să întreprindă experimente care, în zilele noastre, ar fi considerate inacceptabile din punct de vedere etic. Unii chiar au sfidat complet normele morale ale vremii. Această realitate istorică, însă, nu înseamnă că cercetătorii contemporani nu ar avea, la rândul lor, idei de experimente cu un pronunțat caracter dubios.
Pe platforma Reddit, unii dintre ei au acceptat provocarea de a răspunde la o întrebare directă: „Oameni de știință de pe Reddit, ce ați vrea să experimentați cu disperare, dar care v-ar face să păreți un savant nebun?”
Printre cele mai neconvenționale propuneri se numără cele legate de clonare și de misterul efectului placebo.
Unul dintre utilizatori a mărturisit că ar dori să preleveze ADN de la criminali în serie infami precum Dahmer sau Albert Fish, să-i cloneze, iar apoi să le permită copiilor rezultați să fie crescuți în familii normale, solidare și iubitoare.
Scopul acestui demers, pe cât de fascinant, pe atât de controversat, ar fi studierea evoluției acestor indivizi până la vârsta adultă, pentru a înțelege dacă tendințele criminale sunt o chestiune de educație sau de ereditate, reluând astfel vechea dezbatere dintre „natură și cultură”.
Un alt utilizator, medic de profesie, a exprimat o curiozitate profundă legată de limitele reale ale efectului placebo.
Acest fenomen, pentru cei mai puțin familiarizați, descrie un proces terapeutic ce nu are o eficacitate proprie sau specifică, dar care reușește să acționeze asupra pacientului prin mecanisme psihologice și fiziologice complexe.
Cercetătorul a exemplificat cu persoane suferind de durere care, primind simple pastile de zahăr, raportează o ameliorare a disconfortului.
Mai mult, el a fost martorul unor cazuri în care pacienți și-au revenit după o leziune la genunchi în urma unei intervenții chirurgicale simulate, în care medicii efectuau doar o incizie sub anestezie, fără a realiza vreo procedură terapeutică reală, apoi recuseau rana, iar pacienții raportau, paradoxal, o îmbunătățire.
Această observație l-a condus pe medic la o întrebare provocatoare: ar putea fi tratate boli cronice precum artrita, lupusul sau tulburarea bipolară doar cu placebo? Dar afecțiunile virale?
Imaginarea unei situații în care încărcătura virală a HIV ar scădea pur și simplu pentru că persoana afectată mănâncă bomboane, crezând că este un nou medicament-minune, este, desigur, doar un scenariu fantastic.
Medicul a admis rapid că, deși intrigantă, o astfel de abordare ar fi profund contrară eticii medicale, mai ales dacă ar implica administrarea de Skittles în loc de medicamente reale unor grupuri de pacienți seropozitivi.
Alte experimente imaginare
Alte experimente imaginare se concentrează pe efectele izolării sociale și pe înțelegerea instinctului sexual.
Un alt „redditor” s-a declarat intrigat de experiențele de izolare socială extremă, propunând, în mod evident lipsit de etică, creșterea unui copil fără limbaj și contact uman, pentru a observa consecințele.
Exemplele copiilor sălbatici oferă deja o perspectivă cutremurătoare asupra traumei produse de o astfel de privare. Deși o astfel de abordare ar fi incredibil de crudă și incontestabil neetică, atracția față de o înțelegere mai profundă a naturii umane persistă.
Un alt membru al comunității a ridicat o altă întrebare fundamentală: cât timp le-ar lua unui grup de copii, crescuți până la pubertate, să înțeleagă actul sexual, dacă nu ar fi expuși la nicio informație despre acest subiect?
Persoana respectivă a emis ipoteza că aceștia ar înțelege masturbarea la un anumit nivel, dar s-a întrebat cât le-ar lua să priceapă conceptul de „element A în spațiul B”, referindu-se la raportul sexual.
Propunerea implica creșterea copiilor cât mai normal posibil, dar fără nicio mențiune despre sex sau reproducere, și fără nicio judecată sau descurajare din partea îngrijitorilor dacă aceștia ar descoperi singuri aceste aspecte, scrie curiozitate.ro.
Rațiunea din spatele acestei curiozități rezidă în omniprezența informațiilor despre sex în societatea modernă, prin internet, prieteni, părinți, cărți sau televiziune, și dorința de a vedea cât de mult este sexul un instinct pur și cât de mult este învățat.
O altă idee s-a axat pe impactul viselor asupra comportamentului cotidian. Un utilizator a propus izolarea unui grup de oameni timp de o lună, privându-i de vise prin trezirea lor la fiecare fază REM (mișcarea rapidă a ochilor).
Ulterior, aceștia ar fi observați în interacțiunile sociale, capacitățile cognitive și starea emoțională.
Cercetătorul a exprimat dorința de a înțelege în ce măsură privarea de vise ar putea afecta sănătatea mentală și fizică, întrebându-se dacă efectele ar fi similare cu privarea de somn sau ar genera consecințe distincte, poate chiar mai profunde.
Desigur, o astfel de experiență ridică probleme etice grave, dar deschide, în același timp, întrebări fascinante despre importanța viselor pentru bunăstarea umană.
Comentează