În țara în care insul care se semnează cu nume de copil mic e chemat să ne salveze (din nou, pe toți românii), în care cel mai mare sinecurist (pe linie de nepotism și ginerism) e vehiculat pentru conducerea SRI, în care echilibrarea bugetară va însemna o lungă perioadă de suferințe economice, iar premierul pare abandonat de partenerul său cotrocenist, în care societatea românească e mai învrăjbită ca niciodată, marea dezbatere publică e despre festivalul de trap (nu și galop) de la Costinești.
Întâmplarea face ca, în ultimii ani, să fi avut ocazia să ajung la celebra manifestare. Pe lângă muzica pe care nu o gust - probabil din rațiuni de vârstă - le fiecare ediție am constatat următoarele:
1. Organizarea a crescut în eficacitate, în ton cu numărul de participanți. Nu am fost martor, niciodată, niciunui scandal, niciunei altercații. Nu e doar meritul gazdelor, ci și al tinerilor prezenți. E o generație cu nasul în telefon, mult mai puțin înclinată spre violență față de perioada adolescenței mele.
2. Miliția a fost de un bun simț absolut șocant (eu încă mai rețin bastoanele preventive luate pe "culoarul de acces" făcut de jandarmi la intrarea pe Ghencea în anii '90. Slavă Domnului că nouă nu ne-au modificat ADN-ul, cum au pățit tefeliștii diasporezi la 10 august). Revenind: poliția și jandarmeria au părut a fi avut instructajul la zi, adaptat interlocutorilor. Și da, când trebuie să fii auzit de o mulțime, e normal să mai țipi. E un festival pe câmp, nu un concert cu muzică de cameră.
3. Nu mă pricep la substanțe halucinogene, nu am consumat niciodată, de niciun fel, dar cred că am numărat pe degetele celor două mâini câțiva tineri apatici și cu atitudine ciudată. Raportat la 100 de mii de participanți, cred ca e un procent foarte bun.
Astea sunt constatările mele, prin "simțurile proprii", ca să folosim o expresie cu caschetă. Totuși, văd că supărarea celor nederanjați de preluarea ostilă a României la cele mai înalte niveluri (președinție, guvern, CCR, servicii) e legată de:
A. Un tânăr, aparent celebru, absolvent a 6 clase, care a înjurat Patria (a priori, cum ar zice civilii de bine). Da, e urât și greșit. Poate chiar anchetabil și condamnabil. Totuși, dacă tot ne apărăm țara, n-ar fi mai bine să aflăm cine și cum ne-a infiltrat și vulnerabilizat în asemenea hal, încât să anulăm alegeri? Iar apoi să alegem în finala groazei? Asta ca să nu amintim versuri din BUG Mafia sau Paraziții. Sigur, infinit mai culte, mai profunde și mai subtile, dar tot pline de imprecații. Puteau gazdele să îl cenzureze pe "artist", printr-un anticipativ proces de intenție?
B. Un adolescent care a ajuns în spital, după ce a fost instigat să sară de pe scenă de un "artist", lovindu-se brutal în gardul de protecție al scenei. Eveniment extrem de trist, dacă nu chiar tragic. Însă vorbim de un copil dintr-o sută de mii și de un cântăreț inconștient din câteva sute. Ce măsuri puteau lua organizatorii, ca să anticipeze asemenea dramă? Sună dur, dar asemenea evenimente-gigant se evaluează prin statistici. Care sunt foarte favorabile. De curiozitate doar, verificați statisticile de la Woodstock. Unde, presupun, se făcea muzică legendară, în condiții de igienă morală și sanitară, nu?
C. Muzica proastă, care strică "tineretul". În țara care i-a ales de câte două ori pe Băsescu și Iohannis, iar acum tocmai s-a dus, A CINCEA OARĂ, după fentă, în care analfabetismul funcțional va fi depășit curând de ăla normal, nefuncțional (adică analfabetism și atât), în care abandonul școlar și excluziunea socială ne plasează campionii Europei, în care tiktok-ul e la putere, se aștepta cineva ca adolescenții să fie rebeli, ascultând pe Piazzolla sau Dvorak, ca semn de protest față de învechiții Mozart sau Bach?
În concluzie, nu vă mai indignați degeaba, apreciați că un puști de 20 și ceva de ani poate gestiona o asemenea manifestare, iar dacă nu vă plac gusturile tinerilor, educați-i voi! Dar prin exemplul personal. Adică puneți màna pe carte! E infinit mai valoroasă decât tiktok-u' și instagram-u'.
Comentează