În Săptămâna Mare Îl descoperim pe Isus și scopul pentru care a venit în lume. Ce a făcut El, cum a trăit și cum a iubit lumea nu a mai făcut nimeni! El a demonstrat că este diferit de toți: nu are asemănare, este Unic.
A părăsit cerul strălucitor pentru pământul întunecat de păcat. Dumnezeu S-a întrupat, S-a făcut om, pentru ca noi, oamenii, să putem fi cu El. A locuit cu noi și între noi, înțelegându-ne cel mai bine durerea, suferința, obiceiurile, nevoile și bucuriile; a fost cu adevărat Emanuel.
A fost urmărit încă de la începutul vieții Sale. Unii au dorit să-L îndepărteze și s-au luptat pentru aceasta. În timp ce El nu a alungat pe nimeni și nu a urât pe nimeni, ci i-a iubit pe toți — nu a fost nimeni ca El!
A mers spre Golgota; aceea era ținta Lui, pentru aceasta a venit. Chiar dacă Și-a început săptămâna în uralele mulțimii, a sfârșit-o izgonit, huiduit și bătut. A fost sincer, iar ochii Lui erau blânzi, fără nimic viclean, plini de bunătate… dar nu a contat pentru ei.
A fost aclamat ca Rege — și era un Rege. Nu a fost înțeles, dar i-a înțeles pe toți; o face și astăzi. După câteva zile însă, L-au considerat cel mai mare tâlhar. Așa suntem noi: astăzi flori, mâine spini.
În Săptămâna Mare, Regele — fără gardă înarmată, fără recunoaștere oficială — a pășit spre scopul Său final: crucea. Zilele s-au scurs, iar Împăratul Și-a urmat drumul. A fost un drum greu și plin de durere, dar a suportat totul de dragul nostru. I-a învățat pe oameni chiar și în ultimele Sale zile, știind ce Îl așteaptă.
A venit și ziua în care unul dintre cei aleși să fie în echipa Lui — casierul grupului, omul în care toți aveau încredere — a fost gata să-L vândă. De atunci, vânzătorii și trădătorii nu lipsesc din cercurile religioase. Sunt aproape și îi descoperi uneori prea târziu.
Fără scrupule, și-a vândut Domnul pe prețul unui rob. L-a desconsiderat pe Isus, acceptând un preț derizoriu. Umilirea și jignirea au venit la pachet cu trădarea.
A urmat Ghetsimani. Acolo, sudoarea I s-a transformat în picuri de sânge. Paharul era plin de veninul amar al păcatului nostru, dar El — Unicul — l-a băut până la capăt, fără ezitare. Ne-a iubit!
În timp ce ucenicii, răpuși de oboseală, dormeau, a apărut armata romană. Soldații au venit să-L lege pe Fiul lui Dumnezeu ca pe cel mai mare tâlhar. A fost prins, batjocorit, scuipat, huiduit, judecat și condamnat. Sentința urma să fie pusă în aplicare imediat. Nu a existat timp de recurs. Au vrut să scape de El în grabă.
Nu a mai fost nimeni judecat în acest fel ca Isus. A fost Unic. A fost părăsit de toți. A mers singur spre cruce.
A venit momentul culminant: pedeapsa romană rezervată tâlharilor, criminalilor și celor considerați irecuperabili. Dar El Și-a întins brațele de bunăvoie. A stat pe cruce și a murit pentru păcatele noastre.
Acolo este singurul loc unde omul poate primi iertarea. Nu există alt loc și nu există nimeni ca El care să poată ierta. Crucea este locul unde omul ar fi trebuit să fie — dar în locul lui este Altul.
Un Rege care moare pentru păcatele omenirii. Deasupra capului Lui stătea scris cine era: Regele. Un Rege diferit de toți — un Rege pe cruce. Un Împărat zdrobit, torturat, nevinovat, dar plin de dragoste.
A fost pus într-un mormânt rece. Toți au privit cu înfrigurare scena răstignirii și a înmormântării. Pentru unii, Isus nu mai valora nimic. Pentru alții, însemna totul — chiar și în acele momente — așteptând împlinirea promisiunilor Lui.
Și El S-a ținut de promisiune: a înviat! A stat doar trei zile în mormânt. Aceasta este garanția noastră și fundamentul credinței creștine. Pe învierea Lui se zidește credința noastră.
Ziua învierii este speranța noastră, bucuria și nădejdea noastră viitoare.
El spune și astăzi: „Eu sunt învierea și viața!”
Hristos a înviat!
Sorin Cigher – 8 aprilie 2026 – pastor, Biserica Baptistă „Buna Vestire” Săcel, Sibiu
Comentează