Islanda va organiza în lunile următoare un referendum pe tema aderării la Uniunea Europeană, a declarat miercuri prim-ministrul Kristrun Frostadottir, cu prilejul unei conferinţe de presă în Polonia, transmite Reuters, potrivit Agerpres.
'În următoarele câteva luni, vom lucra să pregătim un referendum, un referendum despre posibila redeschidere a negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană', a declarat şefa guvernului islandez, după întrevederea cu omologul său polonez Donald Tusk.
Relația cu UE
Islanda a abandonat în 2013 negocierile de aderare la UE după patru ani de la deschiderea lor, dar sondajele au arătat că o creşterea costului vieţii în ultimii ani şi războiul din Ucraina au reaprins interesul acestei ţări insulare faţă de UE.
Islanda este puternic integrată în Uniunea Europeană prin Acordul privind Spațiul Economic European și Acordul Schengen, în ciuda statutului său de stat nemembru al UE. Islanda a depus cererea de aderare în 2009. Ministrul Afacerilor Externe a trimis o scrisoare în 2015 care a încheiat procesul de aderare.
Islanda este membră a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), o grupare de patru țări europene nemembre ale UE, și face parte, de asemenea, din Spațiul Economic European (SEE). Prin intermediul SEE, Islanda participă cu statut fără drept de vot la anumite agenții și programe ale UE, inclusiv programe pentru întreprinderi, mediu, educație (inclusiv Programul Erasmus) și cercetare. Islanda contribuie, de asemenea, cu fonduri la „coeziunea socială și economică” în UE/SEE. Islanda consultă frecvent UE cu privire la afacerile externe și se aliniază frecvent la politica externă a UE. Islanda participă, de asemenea, la misiunile civile de menținere a păcii ale UE.[6]
Islanda este membră a Uniunii Nordice a Pașapoartelor și a Spațiului Schengen, care acum se află sub incidența legislației UE, ca participant fără drept de vot. Participarea Islandei la Spațiul Schengen permite libera circulație a persoanelor între Islanda și restul Spațiului Schengen. Câteva mii de islandezi călătoresc și studiază sau lucrează în UE. O mare majoritate a străinilor din Islanda provin din UE. Islanda este, de asemenea, asociată cu Convenția de la Dublin privind cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne. Islanda are, de asemenea, legături cu mai multe state membre ale UE prin apartenența sa la Consiliul Nordic.
Utilizarea monedei euro
În timpul crizei financiare islandeze din 2008-2011, instabilitatea coroanei islandeze a dus la discuții în Islanda despre adoptarea monedei euro. Cu toate acestea, Jürgen Stark, membru al consiliului executiv al Băncii Centrale Europene, a declarat că „Islanda nu ar putea adopta moneda UE fără a deveni mai întâi membră a UE”. Conform raportului de convergență al BCE din mai 2012, Islanda nu îndeplinea niciunul dintre criteriile de convergență. Un an mai târziu, țara a reușit să respecte criteriile de deficit și începuse să-și reducă raportul datorie-PIB, dar încă suferea de inflație IAPC ridicată și de rate ale dobânzilor guvernamentale pe termen lung.
Motive pentru neaderarea Islandei la Uniunea Europeană
Academicienii au propus mai multe explicații pentru motivul pentru care Islanda nu a aderat la Uniunea Europeană:
Importanța industriei piscicole pentru economia Islandei și percepția că apartenența la UE (și politica sa comună în domeniul pescuitului) va avea un efect negativ asupra industriei piscicole.
Percepția că apartenența la UE va avea un efect negativ asupra sectorului agricol al Islandei.
Legăturile puternice ale Islandei cu Statele Unite, care au inclus o asistență economică, diplomatică și militară semnificativă, au redus dependența Islandei de țările europene.
Victoriile din Războiul Codului (1958-1976) ar fi putut consolida naționalismul islandez și ar fi stimulat percepția că Islanda poate reuși prin mijloace unilaterale sau bilaterale, mai degrabă decât prin compromisuri în cadre multilaterale.
Sistemul electoral islandez favorizează zonele rurale, care sunt mai eurosceptice.
Tendința elitelor islandeze de a urma studii în Statele Unite sau în țări europene eurosceptice (cum ar fi Regatul Unit sau țările nordice) și de a coopera mai strâns cu elitele politice din aceste țări.
Naționalismul islandez și moștenirea luptei Islandei pentru suveranitatea națională.
Comentează