La mai bine de două luni de la ultima plată salarială, aproximativ 150 de angajați ai Compania Municipala Eco Igienizare Bucuresti (CMEIB) se află într-o situație limită: au muncit, au prestat un serviciu public esențial, însă nu și-au primit banii.
Potrivit informațiilor publice, ordinul de plată este întocmit, avizat intern și susținut de fonduri existente în conturi. Singurul pas procedural rămas: semnătura primarului general al Primăria Municipiului București, Ciprian Ciucu.
Fără această semnătură, banii nu pleacă.
Un blocaj administrativ cu efecte sociale directe
Angajații CMEIB nu sunt funcționari de birou într-o instituție obscură. Ei asigură deratizarea, dezinsecția și dezinfecția în București – activități vitale pentru sănătatea publică, mai ales în contextul creșterii populațiilor de rozătoare și insecte în sezonul cald.
Salariile restante datează din 23 decembrie 2025. Media veniturilor nete este de aproximativ 3.800 lei pentru personalul operativ și în jur de 5.000 lei pentru personalul TESA. Vorbim despre familii care depind de aceste venituri pentru chirii, rate, utilități și cheltuieli curente.
În lipsa plăților, compania riscă blocarea activității, iar orașul riscă o criză sanitară.
Faptele ridică întrebări
Documentele interne arată că:
• Fondurile pentru salarii există în conturile companiei.
• Ordinul de plată a parcurs circuitul intern de avizare.
• Plata nu poate fi efectuată fără aprobarea finală a primarului general.
În administrația publică, întârzierile pot apărea din multiple cauze: blocaje bugetare, neclarități juridice, lipsa lichidităților. Însă în acest caz, informațiile indică faptul că nu există un impediment financiar obiectiv.
În aceste condiții, întrebarea devine inevitabilă: de ce nu este semnat ordinul de plată?
Contextul politic: companiile municipale, o temă controversată
Companiile municipale înființate în mandatul anterior au fost constant contestate politic. O parte a actualei conduceri a Capitalei a criticat modelul lor de funcționare și costurile asociate.
În acest context, neplata salariilor poate fi percepută de angajați și de opinia publică drept o formă de presiune administrativă asupra unor structuri considerate indezirabile politic. Chiar dacă o asemenea intenție nu este declarată oficial, efectul practic este unul de paralizare.
Când un serviciu esențial este blocat prin inacțiune administrativă, responsabilitatea este, inevitabil, politică.
Impactul real: orașul plătește
Blocajul nu afectează doar angajații. El produce un lanț de consecințe:
• risc de întrerupere a operațiunilor de dezinsecție și deratizare;
• tensiuni sociale și proteste;
• pierderea încrederii în capacitatea administrației de a asigura servicii publice de bază.
Indiferent de explicațiile care ar putea fi oferite ulterior, realitatea este că o singură decizie administrativă – sau lipsa ei – ține în loc plata salariilor și funcționarea unei companii municipale.
O problemă de responsabilitate publică
Într-o administrație funcțională, salariile pentru muncă prestată nu devin instrumente de negociere politică și nu sunt amânate în absența unor motive legale clare.
În lipsa unei explicații oficiale convingătoare, situația alimentează percepția că blocajul este cel puțin tolerat la nivel politic. Iar când consecințele lovesc direct în angajați și în sănătatea orașului, costul nu mai este unul birocratic — ci unul moral și administrativ.
Comentează