Memorialul "Suflarea vieţii", un monument care simbolizează un arbore în formă de plămâni, a fost inaugurat, joi, la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehologie "George Emil Palade" din Târgu Mureş, în faţa Sălii Polivalente din campus unde a funcţionat în perioada pandemiei Spitalul de Terapie Intensivă pentru bolnavii COVID-19, care a adăpostit timp de trei ani aproape 700 de pacienţi, scrie Agerpres.
"Este un tribut adus memoriei celor care şi-a pierdut viaţa, fie în perioada pandemiei COVID, când în acest loc, în Sala Polivalentă, a fost un spital de terapie intensivă pentru pacienţii critici cu patologie gravă COVID. La vremea respectivă, în decurs de aproape trei ani, am avut internaţi, cred, 699 de pacienţi. Unii dintre ei, mulţi, din păcate, au pierdut lupta cu viaţa. Dar în egală măsură este un tribut şi pentru pacienţii necunoscuţi care de-a lungul timpului, prin ţesuturile, prin organele lor, au devenit, într-o formă de generozitate, materiale didactice pentru studenţii de la medicină, care au învăţat, care au explorat şi care au devenit astfel medici. Facem astăzi un gest de recunoaştere cu emoţie şi cu preţuire pentru ceea ce a fost, dar şi pentru că universitatea îşi asumă şi această misiune de a onora fiecare parte a vieţii", a declarat rectorul UMFST Târgu Mureş, profesor universitar doctor Leonard Azamfirei.
Memorialul "Suflarea vieţii" este considerat un simbol al rezilienţei, interdependenţei şi speranţei, precum şi ca un omagiu adus vieţii în toată fragilitatea şi forţa ei.
"Este un gând şi o datorie pe care noi, absolvenţii acestei universităţi, cei care lucrăm în mod direct cu omul bolnav. O datorie, cum spuneam, pentru memoria celor care, într-o formă sau alta, au contribuit la formarea noastră profesională, dar în egală măsură pentru cei care, din nefericire, au pierdut cândva lupta cu viaţa. Nu întâmplător acest memorial se găseşte în această locaţie. Pentru că vă amintiţi fiecare că, nu cu prea multă vreme în urmă, în această clădire, care a fost şi a redevenit Sala Polivalentă a universităţii, a fost un loc al suferinţei, a fost un loc al bolii, a fost un local tristeţii, a fost un loc în care noi, la vremea respectivă, am operaţionalizat o unitate de terapie intensivă pentru bolnavii COVID. A fost o reacţie la vremea respectivă necesară, când alţii încă mai căutau soluţii, noi, ca universitate, am găsit soluţia împreună cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Şi pentru că patologia COVID a fost, în primul rând, o patologie pulmonară şi abia ulterior cu patologie generalizată, veţi înţelege puţin mai bine cât veţi vedea designul acestui memorial. Astăzi, noi venim cu un gest de memorie binevenită şi acesta s-a întâmplat şi pentru că am avut o colaborare extraordinară cu Universitatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca", a arătat Leonard Azamfirei.
Rectorul UMFST Târgu Mureş a spus că în perioada de debut a COVID-19 în România au fost foarte multe necunoscute, au fost şi controverse, dar că universitatea mureşeană a avut o reacţie rapidă şi a înfiinţat singura unitate operaţională făcută în afara unui spital, care a şi funcţionat şi a salvat vieţi.
Artista care a realizat lucrarea este Alexandra Brînzac, absolventă a programului de master în sculptură la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca.
"Totul a început, bineînţeles, de la dorinţa de a onora gestul nobil al universităţii, care a reuşit să improvizeze şi să transforme această clădire într-un spital, atunci când a fost mai mare nevoie de el. Locul în care ne aflăm a fost cel în care au fost amplasate rezervoarele uriaşe de oxigen care au susţinut respiraţia a sute de oameni. Acesta este motivul pentru care veţi vedea astăzi, aici, amprenta unor plămâni cu ramificaţiile unui arbore, simboluri menite a ne aminti cât de fragilă este viaţa şi cât de privilegiaţi suntem să putem respira. Acest plămân conceptual respiră astăzi în numele celor afectaţi, păstrează vocile victimelor şi ale supravieţuitorilor şi oferă un cadru pentru confesiune şi reflecţie. El ne dezvăluie o reţea invizibilă care ne leagă unii de alţii prin suferinţă, grijă, speranţă şi supravieţuire. Fiecare bronhie, fiecare ramură este o poveste, un nume, o tăcere grea, o îmbrăţişare, lipsă, o luptă purtată în izolare, dar trăită în comun", a arătat Alexandra Brînzac.
Artista a spus că asocierea cu copacul este menită să sublinieze "linia fragilă şi simbiotică pe care o avem cu natura: noi inspirăm ceea ce copacii expiră, iar ei inspiră ceea ce noi expirăm".
"Suntem una cu natura. Amplasat în acest spaţiu public, monumentul este menit să invite privitorul să se oprească şi să respire conştient, să reflecteze asupra valorii vieţii şi a responsabilităţii pe care o purtăm unii faţă de ceilalţi. El transformă un fost loc al suferinţei într-un spaţiu al vindecării, al memoriei colective şi al reconectării", a subliniat Alexandra Brînzac.
Preşedintele senatului Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, Ioan Septimiu Jugrestan, a spus că lucrarea a fost atribuită Alexandrei Brînzac în urma unui concurs la care au participat patru dintre cei mai buni studenţi.
"Cu toţii s-au comportat exemplar, au făcut lucrări dedicate acestui proiect, dedicate temei care, în momentul în care ne-a fost comunicată, ni s-a părut fascinantă, deosebit de sensibilă, de provocatoare, dar bineînţeles şi venind cu un grad încărcat de responsabilitate, de emoţie, de afectivitate (...). Sunt lucrări deosebite. Mă bucur că a câştigat lucrarea Alexandrei. Acum, dacă mi se permite să facă o dezvăluire, Alexandrei i-au clipit ochii din prima clipă în care a aflat de această provocare, de momentul în care eu am invitat studenţii să participe. Aveţi în acest moment în patrimoniul dumneavoastră lucrarea unei artiste consacrate. Toţi studenţii care au participat au fost artişti consacraţi, în sensul că îşi depăşesc cu mult atribuţiile şi au la activ premii, concursuri, expoziţii personale şi colective realizate la o vârstă foarte fragedă", a subliniat Ioan Septimiu Jugrestan.
Comentează