Medicul Elena Cătălina Şerban, medic specialist oncolog la Institutul Oncologic Bucureşti, a explicat pentru News.ro ce înseamnă cancerul de pancreas, când apar simptomele, care sunt acestea, care sunt factorii de risc şi de ce anume depinde reuşita tratamentului. Astfel, spune medicul, în această afecţiune simptomele apar târziu şi sunt uşor de confundat cu cele ale unor alte afecţiuni.
Pe măsură însă ce boala avansează simptomele devin mai evidente. Pot apărea icterul, urina închisă la culoare, mâncărimi intense ale pielii şi scaune decolorate, explică Dr. Şerban. Evoluţia bolii fără simptome specifice la început face ca pacenţii să ajungă la medic în stadii avansate, atunci când şi metodele de tratament sunt mai restrânse. Printre factorii de risc ai apariţiei unui cancer de pancreas se regăsesc obezitatea, sedentarismul, diabetul zaharat, mai ales cel apărut recent, spune medicul. Pot fi implicaţi însă şi factori genetici. Succesul tratamentului depinde de stadiul în care este descoperită boala, dar şi de alte elemente, precum localizarea şi extensia tumorii, starea generală a pacientului, dar nu numai. Se spune despre cancerul de pancreas că este unul agresiv prin prisma faptului că progresează rapid şi are tendinţa de a da metastaze într-un interval relativ scurt de timp, spune medicul. Agresivitatea este dată şi de faptul că acest tip de cancer se dezvoltă într-un mediu aparte, dens şi fibros, iar astfel celulele tumorale sunt protejate de acest mediu reducând în consecinţă eficienţa tratamentelor de specialitate.
Redăm integral interviul acordat News.ro de medicul Elena Cătălina Şerban
Cancerul de pancreas are simptome? Care pot fi acestea?
Da, cancerul de pancreas are simptome, însă una dintre cele mai mari probleme ale acestei boli este faptul că semnele apar, de cele mai multe ori, târziu şi sunt uşor de confundat cu afecţiuni banale. În stadiile incipiente, boala poate evolua aproape „în linişte”, fără manifestări clare care să trimită pacientul imediat la medic.
Mulţi pacienţi descriu iniţial o stare de oboseală persistentă, o lipsă inexplicabilă de energie, o scădere treptată în greutate sau diminuarea poftei de mâncare. Pot apărea senzaţii vagi de disconfort abdominal, balonare sau dureri surde în partea superioară a abdomenului, care uneori iradiază spre spate. Aceste simptome sunt adesea puse pe seama stresului, a problemelor digestive sau a vârstei, ceea ce duce la întârzierea investigaţiilor.
Pe măsură ce boala avansează, semnele devin mai evidente. Poate apărea icterul, manifestat prin îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, însoţit de urina închisă la culoare, scaune decolorate şi mâncărimi intense ale pielii. Durerile abdominale pot deveni persistente şi mai greu de controlat, iar starea generală a pacientului se deteriorează vizibil. Tocmai această evoluţie lentă şi insidioasă, cu simptome aparent nespecifice la început, face ca mulţi pacienţi să ajungă la medic într-un stadiu avansat al bolii, când opţiunile terapeutice sunt mai limitate. De aceea, este esenţial ca simptomele persistente, neobişnuite sau care se agravează în timp să nu fie ignorate şi să determine un consult medical.
Care sunt factorii de risc? De ce apare acest cancer?
Cancerul pancreatic este o boală multifactorială. Printre cei mai importanţi factori de risc se numără: fumatul, diabetul zaharat, mai ales cel apărut recent, pancreatita cronică, obezitatea şi sedentarismul, consumul cronic de alcool.
Există şi o componentă genetică: unele mutaţii moştenite sau antecedentele familiale de cancer pancreatic cresc riscul. Nu apare dintr-o singură cauză, ci ca rezultat al unui proces complex, care se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani.
De ce anume depinde reuşita tratamentului?
Succesul tratamentului depinde în primul rând de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Cancerul de pancreas diagnosticat într-un stadiu incipient, când poate fi operat, are un prognostic semnificativ mai bun.
Contează apoi: localizarea şi extensia tumorii, starea generală a pacientului, accesul la tratament multidisciplinar (chirurgie, oncologie, gastroenterologie), răspunsul la chimioterapie şi, în cazuri selectate, la terapii ţintite. Tratamentul este complex şi trebuie individualizat pentru fiecare pacient.
De ce se spune că este un cancer agresiv?
Cancerul de pancreas este considerat agresiv nu doar prin prisma statisticilor, ci mai ales prin ceea ce vedem zilnic în practică. Este o boală care, odată apărută, progresează rapid şi are tendinţa de a se extinde local şi de a metastaza într-un interval relativ scurt de timp. De multe ori, chiar şi atunci când tumora pare iniţial limitată la pancreas, investigaţiile ulterioare sau evoluţia sub tratament arată că boala era deja mai avansată decât părea iniţial.
Un element important care explică această agresivitate este biologia particulară a tumorii pancreatice. Acest tip de cancer se dezvoltă într-un mediu extrem de dens şi fibros, care acţionează ca o barieră fizică şi biologică. Practic, celulele tumorale sunt „protejate” de acest ţesut, ceea ce face ca medicamentele oncologice să ajungă mai greu la ele şi să aibă o eficienţă mai redusă. În plus, tumorile pancreatice dezvoltă frecvent mecanisme de rezistenţă la tratamentele clasice, iar răspunsul la chimioterapie este, în general, mai modest comparativ cu alte tipuri de cancer.
Un alt aspect care contribuie la percepţia de agresivitate este faptul că boala este diagnosticată, în cele mai multe cazuri, într-un stadiu avansat. Astfel, nu vorbim doar despre un cancer biologic dificil, ci şi despre unul care este descoperit târziu, când opţiunile terapeutice sunt deja limitate. Această combinaţie între evoluţia rapidă, rezistenţa la tratament şi diagnosticul tardiv explică de ce cancerul de pancreas rămâne una dintre cele mai redutabile afecţiuni oncologice.
Cu ce diferă faţă de cancerele altor organe?
Diferenţa majoră faţă de multe alte tipuri de cancer constă în faptul că, în cazul cancerului pancreatic, nu avem un sistem eficient de depistare precoce pentru populaţia generală. Pentru alte localizări oncologice există fie programe de screening, fie simptome de alarmă care apar relativ devreme şi determină pacientul să ajungă la medic. În cancerul de pancreas, aceste mecanisme lipsesc sau sunt insuficiente.
Pancreasul este un organ situat profund în abdomen, ceea ce îl face dificil de evaluat clinic şi greu accesibil investigaţiilor de rutină. Simptomele apar, de regulă, atunci când boala este deja avansată sau când apar complicaţii, cum ar fi icterul. Din acest motiv, multe cazuri sunt diagnosticate tardiv, în stadii în care intervenţia chirurgicală nu mai este posibilă.
Din punct de vedere biologic, cancerul pancreatic se diferenţiază şi prin mecanismele sale de rezistenţă, mult mai pronunţate decât în cazul altor tumori solide. Opţiunile terapeutice sunt mai limitate, iar beneficiile tratamentelor sistemice sunt, în general, mai modeste. De aceea, managementul acestui tip de cancer necesită o abordare extrem de atentă, individualizată şi realizată într-un cadru multidisciplinar, cu experienţă specifică în patologia hepatobiliopancreatică.
Toate aceste particularităţi – lipsa screeningului, localizarea profundă a organului, debutul tardiv al simptomelor şi biologia tumorală dificilă, fac ca boala să fie diferită, mai greu de tratat şi, din păcate, cu un prognostic mai rezervat comparativ cu multe alte forme de cancer.
Ce sfaturi aveţi pentru pacienţi?
În primul rând, să nu ignore simptomele persistente şi inexplicabile, mai ales dacă există factori de risc. Un control medical precoce poate face diferenţa.
Renunţarea la fumat, menţinerea unei greutăţi normale, controlul diabetului şi un stil de viaţă echilibrat pot reduce riscul. Pentru pacienţii deja diagnosticaţi, este esenţial să fie trataţi într-un centru cu experienţă, unde deciziile sunt luate într-o echipă multidisciplinară.
Ce tip de cazuri aţi îngrijit? Doriţi să trageţi un semnal de alarmă?
Ca medic oncolog din cadrul Institutului Oncologic Bucureşti, am avut ocazia să văd o gamă largă de cazuri de cancer pancreatic. Am întâlnit pacienţi diagnosticaţi în stadii incipiente, care au beneficiat de chirurgie şi tratament sistemic, inclusiv cazuri borderline resecabile tratate iniţial cu chimioterapie neoadjuvantă, unde abordarea multidisciplinară a permis ulterior intervenţia chirurgicală. Din păcate, realitatea clinică arată că majoritatea pacienţilor ajung la diagnostic în stadiu metastatic. Am îngrijit numeroşi pacienţi pentru care opţiunile terapeutice au fost limitate la tratamente paliative sau, în cazurile cele mai avansate, exclusiv la terapie suportivă, cu scopul de a controla simptomele şi de a menţine o calitate cât mai bună a vieţii.
Tocmai de aceea, consider că este esenţial să tragem un semnal de alarmă: cancerul de pancreas este o boală severă, adesea diagnosticată tardiv, iar informarea corectă, vigilenţa şi accesul precoce la evaluare medicală pot face diferenţa între şansa la un tratament activ şi limitarea la îngrijiri suportive.
Comentează