Politicile „America First” ale lui Donald Trump izolează SUA, iar euro, yuanul și aurul câștigă teren ca ancore monetare într-o nouă ordine mondială. Dezechilibrele externe uriașe ale Statelor Unite pun sub semnul întrebării hegemonia dolarului.
Europa și China caută alternative: Euro și renminbi, în ascensiune
Strategia „Sell America”, apărută ca reacție la politicile comerciale și de securitate agresive ale administrației Trump, a reaprins dezbaterea despre rolul dolarului într-o lume multipolară. Atât președinta BCE, Christine Lagarde, cât și președintele chinez, Xi Jinping, au susținut un rol mai important pentru euro și renminbi ca monede de rezervă, scrie Mediafax.
Dolarul american este ancora sistemului monetar global. Timp de decenii, Statele Unite au beneficiat de un privilegiu exorbitant ca unic emitent al monedei de rezervă mondiale. Fostul secretar de stat Henry Kissinger obișnuia să spună că „dolarul este moneda noastră, dar este problema voastră”. Se estimează că acest avantaj ar putea echivala cu aproximativ 0,2 puncte procentuale din PIB-ul SUA. Dolarul a rămas fără rival chiar și după lansarea euro în 1999 și ascensiunea economică a Europei de Est și Asiei.
După criza balanței de plăți din Asia de la sfârșitul anilor ’90, consensul de la Washington susținea că țările asiatice trebuie să acumuleze rezerve în dolari pentru a reduce riscul ieșirilor de capital. Dolarul a devenit astfel ancora așa-numitului sistem Bretton Woods II.
În cadrul acestui acord tacit, economiile asiatice cu profil mercantilist și-au reciclat excedentele de cont curent în active denominate în dolari. Intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului în 2002 a impulsionat creșterea economică și comerțul global, în timp ce țările producătoare de materii prime au beneficiat de venituri excepționale din exporturi denominate în dolari.
Ancorarea la dolar a împiedicat o reechilibrare a comerțului global prin cursurile de schimb
Acumularea de mari excedente comerciale în China și în alte economii emergente (inclusiv țări din Golf și America Latină) a generat dezechilibre în contul de capital al Statelor Unite. Ancorarea la dolar a împiedicat astfel o reechilibrare a comerțului global prin cursurile de schimb. Pe măsură ce economia americană a importat capital din exterior, investițiile s-au accelerat atât în sectorul tehnologic, cât și în sectoare cu productivitate scăzută, cum ar fi locuințele. Aceste dezechilibre externe, împreună cu standarde relaxate de acordare a creditelor ipotecare și o mentalitate de bulă și fraudă, au dus la cea mai mare criză imobiliară și financiară din istoria recentă.
Dolarul american se confruntă cu vânturi potrivnice structurale. Dedolarizarea este pe buzele tuturor, dar căutarea unei noi ancore monetare rămâne neîncheiată.
Trezoreria Statelor Unite a susținut în mod tradițional o politică a dolarului puternic, însă Donald Trump a surprins piețele când a pledat pentru un dolar mai slab la Forumul de la Davos (întâlnire economică globală anuală din Elveția), înainte ca secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, să reafirme că un dolar puternic este în interesul SUA. În esență, Trump vrea să vândă mașini, iar Bessent știe că trebuie să vândă obligațiuni. Un dolar mai slab îmbunătățește competitivitatea producătorilor americani, dar pune în pericol atractivitatea activelor financiare ale țării.
Statele Unite au acumulat dezechilibre externe foarte semnificative
Statele Unite au acumulat dezechilibre externe foarte semnificative. Potrivit estimărilor BEA (Biroul de Analiză Economică din SUA), pasivele brute față de exterior se ridică la 68 de trilioane de dolari, comparativ cu 41 de trilioane în active americane în străinătate. Poziția internațională netă a SUA reprezintă astfel pasive nete de 27 de trilioane de dolari, adică 89% din PIB. Legea Inflation Reduction Act a stimulat investițiile directe (interne și externe) în Statele Unite.
Fluxurile de investiții străine directe au crescut până la 80 de miliarde de dolari între 2021 și 2025, însă par să se fi plafonat sub actuala administrație. În ceea ce privește fluxurile de portofoliu, dimensiunea uriașă a piețelor bursiere americane ar putea favoriza un reechilibru pe măsură ce creșterea revine în Europa și Asia.
Aurul și criptomonedele devin refugii sigure
Pe de altă parte, inițiativele administrației Trump de a promova dezvoltarea criptomonedelor (inclusiv ideea creării unei rezerve strategice de Bitcoin) merg împotriva unui dolar puternic. Cu toate acestea, este puțin probabil ca criptomonedele să fie utilizate ca mijloc de schimb relevant pe termen scurt. Căutarea unei noi ancore monetare a împins și aurul și alte metale la maxime istorice. De fapt, autoritățile monetare (cu excepția notabilă a Băncii Centrale a Rusiei) și-au majorat rezervele de aur.
De la revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump a adoptat o poziție agresivă în relațiile comerciale internaționale. Impactul tarifelor americane și agenda America First au împins alte țări să își consolideze legăturile comerciale între ele (de exemplu, acorduri între Canada și China, Uniunea Europeană și India, Uniunea Europeană și Mercosur).
Izolarea pe mai multe planuri a Statelor Unite (militar, economic, tehnologic) ar putea face ca economia globală să fie mai puțin dependentă de un sistem centrat pe dolar. Dacă America First ajunge să se transforme în America Alone (America singură), această nouă ordine mondială va avea implicații importante pentru dolar.
Istoria dolarului american
Dolarul american, al cărui simbol este $, este cu adevărat un pilon al comerțului global și, pentru mulți, o ancoră de stabilitate într-o lume financiară în continuă schimbare. A ajuns de la a fi o monedă locală la statutul de monedă de rezervă a lumii.
Istoria dolarului american nu începe în SUA, ci în Spania. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, înainte de nașterea Statelor Unite ale Americii, coloniile britanice din America foloseau mai multe monede străine. Cea mai populară și mai de încredere era cea spaniolă (real de a ocho), cunoscută și sub numele de „piece of eight". Această monedă de argint, emisă în Mexic ori Peru, era larg acceptată datorită conținutului său stabil de metal prețios, potrivit tvr.ro.
Părinții fondatori ai SUA au recunoscut rapid nevoia de a crea o monedă națională unificată pentru a stabiliza economia. Astfel, în 1792, prin Actul Monetar (Coinage Act), Congresul a stabilit dolarul ca unitate monetară a țării. Acesta a fost definit în raport cu dolarul spaniol și a fost bazat pe un sistem bimetalic: monede de argint și de aur. În primele decenii, sistemul monetar al Statelor Unite a fost destul de haotic.
Băncile private emiteau propriile bancnote, adesea cu valori incerte, ceea ce a dus la confuzie și instabilitate. Un moment definitoriu a avut loc în timpul Războiului Civil American (1861-1865). Pentru a finanța conflictul, guvernul federal a început să emită prima sa formă de bancnote de hârtie, cunoscute sub numele de „greenbacks". Acestea au fost o noutate, deoarece nu erau susținute direct de aur sau argint, ci de promisiunea guvernului de a le onora.
După război, s-a făcut tranziția spre un sistem mai stabil, culminând cu Standardul Aur (Gold Standard). La începutul secolului XX, dolarul era direct convertibil în aur, la un preț fix.
Perioada cuprinsă între anii 1929 și 1939, cunoscută ca Marea Criză Economică sau Marea Depresiune, a reprezentat un deceniu semnificativ în istoria globală, definit de un declin economic sever la nivel mondial. Izbucnită în Statele Unite, Marea Depresiune s-a răspândit cu repeziciune în Europa și în restul lumii, producând efecte dureroase pe plan economic și social, potrivit infocultural.eu.
Pentru a preveni colapsul total al sistemului, președintele Franklin D. Roosevelt a luat o decizie drastică în 1933: a confiscat aurul de la cetățeni și a devalorizat dolarul. Această mișcare a marcat sfârșitul dolarului american susținut de aur pentru populație.
Cel de-al Doilea Război Mondial a schimbat complet peisajul financiar global. Cu economiile europene devastate, Statele Unite au devenit principala putere economică a lumii.
În 1944, la Conferința de la Bretton Woods, liderii lumii au căzut de acord asupra unui nou sistem monetar global. Ei au stabilit că dolarul american va fi legat de aur la un preț fix (35 de dolari pentru o uncie de aur), iar celelalte valute importante ale lumii vor fi legate de dolar.
Acest acord a transformat dolarul în moneda de rezervă a lumii. Anii '60 din secolul XX au adus o presiune tot mai mare asupra sistemului de la Bretton Woods. Cheltuielile masive ale Statelor Unite pentru Războiul din Vietnam și pentru programele sociale au condus la un deficit bugetar considerabil.
Economiile străine, în special Franța, au început să-și convertească masiv dolarii în aur. Rezervele de aur ale SUA au început să se diminueze rapid.
Confruntat cu riscul epuizării rezervelor de aur, președintele Richard Nixon a luat o decizie istorică la 15 august 1971. A anunțat că Statele Unite nu vor mai converti dolarii în aur pentru guvernele străine. Acest moment, cunoscut sub numele de „șocul Nixon", a pus capăt definitiv Standardului Aur și a aruncat lumea financiară într-o nouă eră. Dar dolarul a continuat să domine scena financiară globală.
Comentează