Judecătoarea Adriana Stoicescu tranșează disputa legată de expertiza depusă de Înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea Constituțională a României, pe tema impactului noii legi a pensiilor magistraților. Într-un mesaj publicat pe Facebook, judecătoarea acuză explicit construirea unei contra-narațiuni bazate pe manipulare grosieră, prezentată drept „analiză”, cu scopul de a decredibiliza o expertiză oficială.
Pentru cititorul care nu a urmărit subiectul, miza este legată de legea aflată în prezent sub control de constituționalitate, care plafonează pensia de serviciu a magistraților la 70% din ultimul salariu net. ÎCCJ a arătat că, în aceste condiții, pensia de serviciu ajunge să fie mai mică decât pensia contributivă pentru persoane care au plătit aceleași contribuții, ceea ce ar anula, în fapt, beneficiul regimului special pentru cei care intră acum în carieră.
Această concluzie a fost contestată public de G4Media, care a susținut că expertiza ar fi „greșită” sau „manipulativă”. Replica ÎCCJ a venit printr-un comunicat oficial și explicații tehnice detaliate, iar acum este întărită, într-un registru mult mai dur, de intervenția judecătoarei Stoicescu.
„Manipularea dăunează grav sănătății”
„Din ciclul manipularea dăunează grav sănătății, dar dacă-i de aia bună, de rit nou, să fie primit”, scrie Adriana Stoicescu. Judecătoarea acuză existența unei strategii deliberate de dezinformare, construită pe ideea că publicul „nu poate citi mai mult de 3 rânduri”.
Judecătoarea vorbește despre „oficine de propagandă” și despre o recidivă „spectaculoasă”, în care contestarea expertizei ÎCCJ ar fi făcută nu prin contra-argumente reale, ci prin trucuri de modelare matematică menite să producă un rezultat prestabilit. „Ideea genială, care a înfiorat plăcut trupșoarele rezistente”, scrie Stoicescu, „este aceea că, dacă lași salariul magistraților înghețat fix 42 de ani în timp ce salariul mediu crește anual cu 3%, atunci aserțiunea că expertiza ÎCCJ este greșită devine adevăr absolut”.
În esență, judecătoarea explică, într-un limbaj dur, ceea ce ÎCCJ a formulat tehnic în comunicatul său. Critica din presă pornește de la o ipoteză artificială, în care doar salariul mediu pe economie crește, în timp ce salariile magistraților rămân „înghețate” decenii la rând, producând astfel o comparație falsă între pensia contributivă și pensia de serviciu.
Acuzația centrală: o fraudă logică inversată
Judecătoarea Stoicescu merge mai departe și arată că exact ceea ce se impută expertizei este, de fapt, metoda folosită de contestatarii ei. „Deci, contestăm să trăiți, conform ordinului pe unitate, o expertiză făcută de un expert judiciar, doctor în economie”, scrie judecătoarea.
Ea afirmă că scenariul avansat public conduce la un rezultat absurd: „În felul acesta salariul unui judecător ar ajunge în 42 de ani să fie sub salariul mediu pe economie”. De aici, concluzia că și pensia contributivă ar fi mai mică devine, în viziunea sa, o demonstrație a „beznăi minții”, nu un argument serios.
Mesajul este întărit printr-o trimitere ironică la Mircea Badea: „Repetați după mine: propaganda zice că nu e bine cu expertiza trimisă de ICCJ pentru că, dacă îngheți salariile magistraților 42 de ani la rând, dar crește restul salariilor din țară cu câte 3% pe an, atunci rezultatul este altul decât în expertiză”. Judecătoarea arată că exact această schemă simplistă este vândută publicului drept „demontare”.
Legătura cu explicațiile oficiale ale ÎCCJ
Postarea judecătoarei Stoicescu vine în completarea poziției oficiale exprimate de ÎCCJ cu o zi înainte. Instanța supremă a arătat că expertiza depusă la CCR conține mai multe variante de calcul, inclusiv unele construite pe ipoteze extrem de favorabile magistraților, tocmai pentru a elimina suspiciunea de manipulare. Chiar și în aceste scenarii, concluzia rămâne aceeași, că pensia de serviciu plafonată la 70% din net este inferioară pensiei contributive.
ÎCCJ a subliniat că varianta de bază a expertizei pornește de la datele actuale și de la aplicarea mecanică a legii pensiilor generale și a legii atacate, fără a introduce ipoteze speculative. În această variantă, care reflectă status quo-ul și are cea mai mare probabilitate, diferența negativă dintre pensia de serviciu și cea contributivă apare deja clar.
Critica formulată în presă, arată ÎCCJ, a vizat selectiv alte variante, construite pe premise, ignorând deliberat faptul că modelul matematic, aplicat simetric oricărei dinamici rezonabile de creștere a veniturilor, conduce invariabil la aceeași concluzie. Exact acest lucru îl traduce, într-un limbaj mult mai dur, judecătoarea Stoicescu atunci când vorbește despre „făcătura de a crește doar salariul mediu brut și să lași pe loc salariul magistraților”.
O dispută despre onestitate, nu doar despre cifre
Dincolo de sarcasmul asumat al postării, mesajul de fond este unul care depășește cazul punctual al pensiilor magistraților. Atât ÎCCJ, cât și judecătoarea Stoicescu vorbesc despre o problemă de metodă și de onestitate intelectuală: folosirea unor ipoteze nerealiste pentru a discredita o expertiză oficială și pentru a livra publicului o concluzie convenabilă politic.
„Cam așa arată reforma justiției, aia de lume bună”, scrie Stoicescu, „bazată pe minciuni, manipulare și prostire pe față”. În viziunea sa, persistența pe această linie nu face decât să expună mecanismul de propagandă, nu să îl consolideze.
Comentează