Racheta Starship a companiei SpaceX a acumulat întârzieri de cel puţin doi ani în etapa sa de dezvoltare de când NASA a ales această rachetă în 2021 pentru a transporta un modul lunar cu astronauţi, iar specialiştii americani se aşteaptă ca acest vehicul spaţial să aibă nevoie de şi mai mult timp pentru a depăşi obstacolele tehnice rămase înainte să se plaseze pe Lună, a declarat marţi inspectorul general al NASA, în contextul în care agenţia spaţială americană studiază planuri de accelerare a acestui program, informează Reuters, potrivit Agerpres.
NASA a colaborat cu o serie de companii, dar cel mai mult cu SpaceX a lui Elon Musk şi Blue Origin a lui Jeff Bezos, în cadrul programului său Artemis, în valoare de mai multe miliarde de dolari, pentru a lansa misiuni de rutină cu astronauţi pe Lună, fiind presată să facă acest lucru înainte ca China să trimită propriile echipaje pe suprafaţa Lunii în jurul anului 2030.
Însă întârzierile tot mai mari acumulate de către SpaceX în dezvoltarea rachetei Starship, aleasă ca prim modul de aselenizare în programul Artemis pentru a transporta astronauţi ai NASA pe scoarţa selenară, au amânat treptat obiectivul prevăzut iniţial pentru 2024 de plasare a unui echipaj pe Lună - deşi oficialii americani de la acea vreme au privit cu scepticism termenul stabilit pentru 2024.
Printre cele mai dificile etape din parcursul rachetei Starship pentru a deveni un modul lunar certificat pentru astronauţi, potrivit raportului publicat marţi de inspectorul general al NASA, se numără cerinţa ca racheta să se realimenteze în spaţiu înainte de a parcurge restul călătoriei până la Lună, un proces riscant şi delicat care nu a mai fost încercată niciodată la o asemenea scară.
Pentru ca o navă Starship să asolizeze cu un echipaj de astronauţi pe Lună, compania SpaceX va trebui mai întâi să lanseze cel puţin alte 11 rachete Starship pe orbita Pământului, care vor funcţiona ca nişte cisterne de realimentare. Una dintre acele nave Starship va fi un depozit de combustibil, care va necesita mai mult de 10 rachete Starship pentru a fi umplut cu o cantitate suficientă de combustibil ce va fi transferat modulului Starship care va asoliza pe Lună.
Mai înaltă decât o clădire cu 15 etaje, racheta Starship este alimentată cu aproximativ 1.200 de tone metrice de metan lichid şi oxigen lichid, doi combustibili extrem de explozivi, care trebuie păstraţi la temperaturi criogenice, adică sub pragul de -238°F (-150°C).
Andocarea navelor Starship împreună şi transferul cu grijă al combustibililor supra-răciţi, de cel puţin 10 ori pe orbita joasă a Pământului, o regiune a spaţiului vitală din punct de vedere politic şi comercial, cu un nivel ridicat de trafic al sateliţilor, ar fi printre cele mai riscante provocări pentru o companie care a transformat într-o rutină aterizările rachetelor orbitale şi lansările de astronauţi către Staţia Spaţială Internaţională (ISS).
Oficialii NASA care supraveghează dezvoltarea rachetei Starship "consideră că demonstrarea capacităţii de transfer a combustibilului criogenic reprezintă una dintre cele mai importante provocări tehnice cu care se confruntă SpaceX", se afirmă în raportul de marţi.
"NASA monitorizează un risc major, conform căruia unele dintre tehnologiile criogenice şi capacităţile dezvoltate de SpaceX nu sunt suficient de mature" înainte de plasarea pe Lună prevăzută pentru 2028, potrivit raportului.
SpaceX a lansat sistemul Starship de 11 ori începând din 2023, într-o serie de zboruri de testare urmărite îndeaproape de oficialii de la NASA.
Luna trecută, NASA a adăugat o misiune de testare suplimentară Artemis şi a recunoscut provocările tehnice cu care se confruntă contractorii săi în cadrul programului lunar Artemis, în baza căruia SpaceX va trimite oameni pe Lună prin două misiuni începând din anul 2028, urmate de aselenizări similare cu echipaj uman ce vor fi realizate de Blue Origin, compania lui Jeff Bezos.
Agenţia spaţială americană a menţinut anul 2028 drept an-ţintă pentru plasarea pe Lună a vehiculului spaţial Starship.
Comentează